Metalurgia Timpurie



1.2. Economia în perioada metalelor.
! Dupa neolitic urmeaza o scurta perioada de tranzitie spre epoca bronzului (1700 - 850 î.H) denumita astfel datorita utilizarii acestui aliaj.
Populatia practica agricultura, olaritul, torsul, tesutul, prelucrarea lemnului, a pietrei si a osului, extragerea sarii. De asemenea, se ocupa cu pastoritul iar pendularea pastorilor cu turmele
la mari departari a facilitat difuzarea elementelor de cultura materiala
si spirituala, crearea unor legaturi de schimb cu teritorii îndepartate, cum ar fi Micene, Marea Baltica, ori Germania si Danemarca actuala.Metalurgia bronzului dobândeste o pondere însemnata,
productia pieselor de bronz facându-se fie ambulant, fie, mai ales,
stabil, dupa cum dovedesc depozitele de obiecte de bronz de la Uioara de Sus (circa 5810 obiecte în greutate de 1100 Kg) ori Gusternita.În epoca bronzului se produce prima diviziune sociala a
muncii, între triburile de agricultori si pastori, ceea ce va impulsiona
schimbul de produse.
Apare, alaturi de stravechea proprietate colectiva si proprietatea privata, de familie, apoi o diferentiere de avere în interiorul triburilor si se desprinde o patura bogata, influenta,
aristocratia tribala.
Epoca fierului se împarte în doua vârste:
• Hallstatt (850 - 400 î.H)
• Latène (întinsa din punct de vedere arheologic pâna la 106 d.H, dar sub aspect social - economic si politic - ca epoca a comunei primitive - se sfârseste odata cu constituirea
statului geto - dac, circa 80 î.H). Se prelucra si aurul,marturie în acest sens fiind tezaurele
aflate la Persinari si Hinova.
Epoca fierului este foarte bogata în progrese datorita utilizarii acestui metal, mai performant decât bronzul.Se practica toate mestesugurile si ocupatiile din epoca bronzului, si în plus, metalurgia focului, dar definitoriu este ca asistam la cea de a doua mare diviziune a muncii, la desprinderea
mestesugurilor de agricultura, respectiv de cresterea vitelor. Schi