Mitul lui Orfeu II



Orfeu a fost primul cântaret de imnuri din Elada.
El s-a nascut în casa regelui Eagru, iar mama i-a fost muza Caliopa. Tata, ca si altor cântareti i-a fost zeul Apolo, care i-a daruit o lira si i-a urat sa cânte mai frumos ca vântul când fosneste prin frunzele padurii.
Când a mai crescut a început sa umble prin tara lui Eagru minunând oamenii cu vocea lui duioasa. Pâna si animalele cele mai salbatice, ca râsul se asezau si îl ascultau. Cu cântecul lui molesitor a adormit balaurul cel groaznic ce pazea lâna de aur si-a nimicit vraja sirenelor.
Si devenind barbat s-a îndracostit de-o nimfa numita Euridice. Orfeu îi cânta din lira-i fermecata ca ea sa poata dantui cu alte nimfe.
La nunta ce urma sa se întâmple, pentru un moment, mireasa a ramas singura, iar atunci un alt flacau ce o iubea a vrut sa o rapeasca. Când l-a vazut nimfa a început sa fuga si a cazut într-o groapa unde un sarpe a muscat-o. Orfeu ajuns acolo a rugat zeii sa-l ajute, dar nimic. Vazând acestea a pornit spre Hades, în Infern sa-si caute mireasa. Pe drum l-a rugat pe Hermes sa-l calauzeasca. Si calauzit de Hermes si ajutat de lira a ajuns la Hades.
Acolo printr-un cântec i-a povestit nefericita întâmplare, iar zeul s-a învoit, dar cu o conditie: sa nu întoarca privirea spre iubita lui, caci altfel va fi pierduta pe vecie. Pornind înapoi spre tarâmul de sus chiar înainte sa ajunga a întors capul. Mireasa i-a disparut pe vecie, iar zeul înapoi n-a mai adus-o.
De suparare, Orfeu n-a vrut sa mai vada nici o femeie, desi nimfele îl tot ademeneau. Urcându-se mai sus pe munte a fost încercuit si omorât de nimfe, caci n-a vrut sa petreaca cu ele.
Trupul lui a fost scos din mare si pus într-un templu, iar lira a fost pusa pe cer (de unde constelatia Lirei).