Modificari ale echilibrului european in deceniul VII al secolului al XIX-lea


RUSIA
Pierderea razboiului Crimeii de catre Rusia a însemnat un moment de rascruce în situatia interna si internationala a tarismului. Pe lânga reforme cu evident caracter burghez, cum ar fi cele din domeniile administratiei locale, justitiei, învatamântului si finantelor statului, a avut loc si reforma militara din 1874 care introducea serviciul militar obligatoriu de 6 sau 7 ani pentru toti cetatenii in vârsta de 21 de ani. Pe plan extern Rusia a încercat sa anuleze prevederile tratatuli de pace de la Paris din 1856. Împrejurari favorabile au aparut dupa razboiul franco-prusac, când la conferinta diplomatica de la Londra din 1871 s-au anulat toate restrictiile impuse Rusiei. Binenteles Rusia a trebuit sa tina cont de noile mutatii politice din Europa ( disparitia Imperiului lui Napoleon al III-lea si aparitia Imperiului German). Astfel în 1872 la Berlin se vor întâlni Wilhelm I, Alexandru al II-lea si Francisc Iosif pentru a pune bazele întelegerii cunoscute sub denumirea “Alianta celor trei împarati”. O directie constanta a politicii externe a Rusiei va ramâne problema Balcanica. În 1875 când va izbucni rascoala din Bosnia-Hertegovina la care se va alia Serbia, Muntenegru, Dalmatia, iar în anul urmator va cuprinde si Bulgaria, Alexandru al II-lea se va întâlni cu Francisc Iosif pentru a conveni asupra împartirii teritoriilor europene ale Imperiului Otoman în cazul disolutiei acestuia. La conferinta diplomatica de la Constantinopol nu s-a reusit pacificarea partilor si astfel în aprilie 1877 Rusia va declara razboi Imperiului Otoman la care s-a asociat si România. Pacea de la San Stefano din februarie 1878 va modifica harta Europei, lasând Turciei în Balcani doar Constantinopolul, Adrianopolul, Salonicul si provinciile Epir, Tesalia, Albania, Bosnia si Hertegovina. Tratatul va recunoaste indepenta României, Serbiei si Muntenegrului si va crea marele principat al Bulgariei. D