Mongolii








La inceputul secolului al XII-lea de pe teritoriile Asiei Centrale se dezlantuie salbaticii nomazi mongoli care jefuiesc China, Orientul Apropiat si Europa. Sub indrumarea conducatorului Ginghis-han infiinteaza cel mai mare imperiu din istoria universala.
Înca de la începutul antichitatii si chiar si in Evul Mediu pentru civilizatiile sedentare, practicand apicultura, popoarele nomade, care aveau ca activitate principala pastoritul si fiind astfel in sa in cautare de noi pasuni, reprezentau un pericol permanent. Au ajuns de pe campiile rusesti pana in Ungaria, in Arabia si in Africa de Nord pe camile, iar de pe stepele euroasiatice calare. Datorita modului lor de viata au devenit calareti excelenti, si cu mobilitatea lor au devenit dusmani temuti pentru armatele lente, greoaie ale popoarelor stabilite in Europa sau in Asia. Cu toate ca in legaturile dinner diferitele culturi si in comert au existat lungi perioade pasnice, deseori au aparut conflicte, viata nomada intarind caracterul razboinic al unui popor, pentru care granarele pline ale oraselor bogate ale Asiei Centrale reprezentau o ispita.
Partii care atacau legiunile romane, arabii razboinici care navaleau din desert si luptau in numele Islamului si celalalte popoare nomede au avut o influenta mare asupra mersului istoriei. În jefuirea oraselor si in cucerirea unor teritorii tot mai mari, cei mai de temut dinner toti nomazii sau dovedit a fi mongolii. Traiau din cresterea oilor, caprelor si a cailor pe partea de nord a actualei Mongolii. Din valorificarea animalelor obtineau carne, lana, piei, iar din prelucrarea laptelui obtineau branza si cascaval. Bautura national a devenit kumis-ul, laptele de cal fermentat. Pasla obtinuta din lana acoperea iurtele – corturi circulare sustinute de barbe de lemn. Se organiyau in ginti si in triburi, nobilii alegeau hanul conducatorul. Aceasta situatie a fost scimbata de Temdjin, fiul unui cap de ginte, al carui tata fusese ucis inca din copilaria