Mostenitorul vechiului regim
„Mostenitor al vechiului regim si fondator al unei ordini noi; fiu al Revolutiei si restaurator al unei monarhii; clasic si romantic; imaginativ si realist, toate la un loc.” (Georges Lefebvre), Napoleon, fiu al juristului corsican Carol-Marie Bonaparte si al Letitiei, se naste in vremea cand « patria mea piere, la 15 august 1769, in oraselui Ajaccio din insula Corsica, teritoriu stapanit de genovezi pentru o vreme indelungata, care o supusesera unei exploatari salbatice pana in 1755, cand, cu multa varsare de sange isi castiga independendenta, insa numai pentru 13 ani, pana la ocuparea ei de catre trupele franceze, devenind astfel o posesiune a Frantei.
Adept al independentei patriei, Carol-Marie se alatura treptat partidului filo-francez, dupa o vreme in care ramasese ostil noilor ocupatii.Astfel, cu ajutorul material al guvernatorului francez din corsica, el reuseste sa-si dea copilul, ce implinise doar 10 ani, la scoala militara din Brienne. Napoleon, desi pastrandu-si felul de a fi inchis, posac si stangaci si raspunzand colegilor sai cu brutalitate si aroganta atunci cand il tachinau pentru accentul corsican, se dovedeste a fi un elev stralucit, avand rezultate remarcabile la istorie, la matematica si la geografie. La 15 ani, in 1784, el trece la scoala de ofiteri din Paris, pe care o absolva, dupa un an, insusindu-si cu multa usurinta cunostintele predate aici. Primeste gradul de sublocotenent si, in curand, se remarca prin curajul si priceperea, dar si prin pasiunea pentru munca mostenite de la mama sa, femeie inzestrata cu o fire darza si insufletita de un puternic patriotism, care stia sa se orienteze cu succes in problemele vietii cotidiene si sa-si creasca copiii cu autoritate. Astfel, prima biruinta are loc in 1793, cand regalistii din Toulon, razvratindu-se impotriva puterii revolutionare, cheama in ajutor flota engleza careia ii predau orasul. Incredintandu-i-se comanda unitatilor de artilerie franceze, tanaru