Muntii Bihor si Vladeasa


Cuprinsi între dealurile domoale ale Depresiunii Transilvaniei si Cîmpia Tisei, Muntii Apuseni formeaza veriga ce încheie spre vest arcul Carpatilor românesti. Ocupând o suprafata de circa 20 000 kmp, ei apar ca o insula muntoasa de forma aproape rotunda.
Niciunde în Carpatii românesti alcatuirea geologica nu se face mai resimtita în relief ca în Muntii Apuseni. Subsolul este un mozaic de formatiuni geologice de toate tipurile si de toate vîrstele. Aici se întîlnesc sisturi cristaline, calcare, conglomerate, gresii, argile si toata gama de roci eruptive de la granite si riolite la andezite si bazalte. Ca vârsta ele se întind de-a lungul întregii scari a timpului geologic, de la proterozoic la cuaternar. Acestei mari diversitati de constitutie a subsolului îi corespunde o tot atât de mare varietate a reliefului. În Muntii Apuseni se alatura plaiurile domoale, platourile alpine, conurile vulcanice, crestele zimtuite si peretii verticali.
Marea diversitate a peisajului, consecinta a alcatuirii geologice, permite împartirea Muntilor Apuseni în subunitati caracteristice. O prima delimitare trebuie facuta în partea nordica a Muntilor Apuseni si cea sudica. Limita între aceste doua mari diviziuni o formeaza valea Ariesului, de la Turda pâna la Cîmpeni, apoi valea Ariesului Mic pâna la izvoare; de aici ea urmeaza valea Leuca pâna la varsarea ei în Crisul Alb si apoi pe aceasta, în continoare, pâna ajunge în Câmpia Tisei.
Muntii ce se întind începând de la sud de limita descrisa si pâna în Mures, grupati în general sub numele de Muntii Metaliferi, au un relief asemanator: culmi domoale, de mica altitudine, constituite din gresii si sisturi argiloase sau din întinse revarsari de lave submarine. Linia culmilor este întrerupta de gheburi de calcare albe cu pereti abrupti si creste zimtuite si de cupole vulcanice, prin care pamântul a revarsat pâna nu de mult lave incandescente. Acestea au adus, odata cu ele, pretioase minereuri de aur, argint, cupr