Napoleon Bonaparte (1769 - 1821)
A fost împaratul Frantei, care a consolidat si initiat multe reforme ale Revolutiei Franceze. Fiind unul dintre cei mai buni conducatori militari ai tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de modernizarea natiunii pe care o conducea.
El s-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio în Corsica, botezat cu numele de Napoleon care în franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.
Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodata soldat profesionist. Tatal sau, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independenta Corsicii, dar dupa ce Franta a ocupat insula în 1768, el a servit drept judecator si a intrat în aristocratia franceza drept conte.
Sub influenta familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis al XVI- lea la Brienne si la Scoala Militara din Paris. El a terminat scoala în 1785, iar la 16 ani s-a alaturat artileriei ca locotenent II.
Dupa ce revolutia a început, a devenit locotenent colonel (1791) în Garda National|a Corsicana. În 1793, Corsica declara independenta si Bonaparte, un patriot francez si un republican, se alatura Frantei împreuna cu familia sa. I s-a dat gradul de capitan într-o armata care se lupta cu Toulonul, o baza navala, care ajutata de flota Britanica, era in razboi cu Republica Franceza. Înlocuind un general de artilerie ranit, el si-a asezat tunurile în asa fel încât flota Britanica a fost învinsa si Toulonul a cazut iar el ca recompensa a fost promovat general de brigada la vârsta de 24 de ani.
În 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin dispersarea insurgentilor din Paris.
In 1796 s-a însurat cu Josephine de Beauharnais, vaduva unui aristocrat ghilotinat în Revolutie si mama a doi copii.
Primele campanii
În 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze în Italia. S-a luptat cu patru generali austrieci succesiv, de fiecare data, cu un numar superior de soldati fortând Austria si aliatii sai sa faca pace.
Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din cuceririle sale. În nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai târziu ca Regatul Italiei) si si-a întarit pozitia în Franta, trimitând comorii în valoare de milioane de franci, guvernului.
În 1798 pentru a riposta comertului britanic cu estul, a condus o expeditie în Egipt prin Turcia, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile egiptene, abolind sclavia si feudalismul si garantând drepturile de baza.
Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au început studiul stiintific al istoriei antice egiptene. În 1799 n-a reusit sa captureze Siria dar a câstigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.
Dar Franta se afla în fata unei noi coalitii : Austria, Rusia si Anglia.
Guvernarea Napoleoniana în Franta
Bonaparte, fiind un ambitios, s-a decis sa-si paraseasca armata sa si sa se reântoarca în Franta animat de ideile reformatoare ale vremii. La Paris s-a alaturat conspiratiei împotriva guvernului. În lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, împreuna cu colegii sai au preluat puterea si au stabilit un nou regim dictatorial. În Consulatul Bonaparte el era prim-consul si avea putere nelimitata. Constitutia a fost refacuta, în 1802 facându-l pe Napoleon consul pe viata iar în 1804 facându-l împarat. În 1800 si-a asigurat puterea traversând Alpii si învingându-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea el a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit râul Rin ca granita de est a Frantei.
În Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian care cuprindea codul civil si înca alte sase coduri.
Acestea garantau drepturile de libertate câstigate în Revolutie, incluzând egalitatea în fata legii si libertatea religiei.
Razboaiele de cucerire
În aprilie 1803 Britania, provocata de purtarea lui Napoleon a declarat razboi Frantei pe mare. Doi ani mai târziu Rusia si Austria s-au alaturat Britaniei într-o noua
coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a întors armele împotriva coalitiei Austro-Ruse, învingându-i în batalia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805. În 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai mare Joseph rege, a transformat Republica Germana într-un regat al Olandei pentru fratele sau Louis si a stabilit Confederatia Rinului, al carui protector a fost chiar el.
Napoleon a învins armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) iar armata rusa la Friedland. La Tilist (iulie ...