Neurologia in cautarea lui Dumnezeu

In zilele noastre, in era stiintelor exacte, a telecomunicatiilor si a calatoriilor spatiale, in era rationalitatii, de ce Dumnezeu nu a disparut? De ce fiintele umane-chiar si cele mai sofisticate si mai educate-se mai agata inca de acele credinte despre care asertiunile de baza ale stiintei afirma ca sunt irationale? De ce aceasta forma de religie a oamenilor?
Exista oameni de stiinta care afirma ca raspunsurile pot fi gasite chiar in natura mintii noastre, in arhitectura neurologica a creierului uman. Ei cred ca cercetarea creierului ar putea elucida natura experientei mistice, importanta ei in evolutia speciei si importanta conceptului de Dumnezeu in supravietuirea speciei. In ultimii ani asistam la un efort al oamenilor de stiinta de a intelege mai bine experientele religioase, de a le masura si chiar de a le reproduce. Folosind tehnologia imagisticii medicale prin rezonanta magnetica, cercetatorii incearca sa exploreze ceea ce misticii numesc nirvana, sau ceea ce crestinismul numeste “starea de gratie”. Oamenii de stiinta se intreaba daca spiritualitatea poate fi macar partial explicata in termeni de retea neuronala, neurotransmitatori si chimie cerebrala. De cativa ani, cercetatorii incep sa adere la o noua disciplina care a primit chiar si un nume: “neuroteologie”: studiul mecanismelor cerebrale implicate in fenomenele de credinta religioasa.

Foarte multi psihologi au afirnat ca religia este in intregime o inventie psihologica a oamenilor-nascuta din confuzia si teama a ceea ce nu puteau intelege-pentru a-i putea ajuta sa faca fata greutatilor vietii si pentru a-i asigura ca exista viata dupa moarte. Dar cercetatorii americani Andrew Newberg si Eugene d’Aquili ofera o noua explicatie, in acelasi timp profund simpla si precisa din punct de vedere stiintific: impulsul religios este inradacinat in biologia creierului uman.
Newberg si d’Aquili isi intemeiaza aceasta concluzie pe o cercetare pe termen lung a functionarii si c