Nicolae Balcescu - conceptie, metoda si stil

În epoca pregatirii si desfasurarii revolutiei de la 1848, în Tarile Române, se contureaza un puternic curent de interes pentru istoria nationala, privita ca un izvor al fortificarii luptei pentru libertatea si unitatea nationala.
Necesitatea de a reconstitui istoria poporului român, de a-i demonstra dainuirea si de a-i lumina perspectivele viitoare, a fost relevata, initial, de catre Florian Aaron, profesor al Colegiului „Sf. Sava” în anul 1836 si participant al revolutiei de la 1848 în Transilvania, considerat un fondator al stiintei istorice prin lucrarea „Idee repede de istoria Printipatului Tarii Românesti”, lucrare ce prevestea conceptia istorica a lui Mihail Kogalniceanu si a lui Nicolae Balcescu: „Într-însa, ca într-un hrisov sigur, sunt scrise cu slove de aur, drepturile unei natii pentru începutul, numele si pamântul sau; într-însa se afla deosebitele acele întâmplari si împrejurari care au adus natia în starea aceea de cultura sau de barbarie, de lumina sau de întuneric, de fericire sau de nefericire întru care se afla; si tot printr-însa poate cineva sa îndrazneasca a patrunde oarecum si în întunericul viitorului, sa s-apropie cu ideea de soarta ce asteapta pe acea natie. Trebuinta de o astfel de istorie este atât de pipaita si atât de netagaduit, încât natia fara istoria patriei este ca pierduta între celelalte natii, streina chiar în pamântul sau, necunoscatoare pe drumul pe care a umblat mai înainte si ratacita în calea pe care a apucat acum.” Contributia esentiala în directivarea istoriei nationale au avut-o Mihail Kogalniceanu si Nicolae Balcescu, acesta din urma, înscriind în istoriografia româneasca o contributie de valoare în sensul romantismului istoriografic.
Evidentiindu-se în diverse domenii, Nicolae Balcescu se impune atentiei biografilor sai ca istoric militant al epocii de adânci framântari a fauririi României moderne. De altfel si contemporanilor sai Balcescu le apare ca un istoric cu rare îns