Nicolae Ceausescu II





Nicolae Ceausescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicesti - d. 25 decembrie 1989, Târgoviste) a fost conducatorul Republicii Socialiste România din 1965 si pâna la caderea regimului comunist în aceasta tara, survenita între 17 - 22 decembrie 1989, cu putin timp înaintea executiei sale.
Ceausescu s-a nascut în satul Scornicesti, judetul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de tarani. La vârsta de 11 ani, dupa absolvirea scolii primare, Ceausescu pleaca la Bucuresti, unde se angajeaza ca ucenic cizmar.
În 1932 devine membru al Partidului Comunist Român, formatiune politica aflata în ilegalitate la acea vreme. În 1933 este arestat pentru prima oara, pentru agitatie comunista în timpul unei greve. În 1934 urmeaza înca trei arestari – pentru colectare de semnaturi în sprijinul eliberarii unor muncitori feroviari acuzati de activitate comunista si pentru alte actiuni similare. În urma acestor arestari, este etichetat de autoritatile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum si „distribuitor activ de material de propaganda comunista si antifascista”. Dupa eliberarea din detentie, Ceausescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare si încarcerat la Închisoarea Doftana.
În 1939 o întâlneste pe Elena Petrescu, cu care se casatoreste în 1945 – aceasta va avea o influenta crescânda asupra carierei sale politice pe parcursul urmatoarelor câteva decenii si va fi executata alaturi de el în 1989. Ceausescu e arestat si condamnat din nou în 1940, iar în 1943 este transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde împarte celula de detentie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronuntat, Ceausescu este numit ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist – U.T.C. - (1944-1945).
Dupa acapararea puterii de catre comunisti în 1947, Ceausescu