Niveluri si logici ale rasismului
Rasismul este o conceptie social-politica antistiintifica si reactionara care sustine ideea nefondata a inegalitatii biologice si intelectuale a raselor, precum si caracterul determinant, in istorie, al particularitatilor rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase [fr. Racisme, rus. rasizm]
In anumite experiente istorice, rasismul se manifesta slab, limitat, secundar si uneori este mai corect sa vorbim de xenofobie sau tensiuni interculturale decit de rasism propriu-zis. In altele, din contra, el matura totul in calea sa, structureaza viata politica si sociala, insufleteste schimbarile, cuceririle, razboiul. De aceea, nu este inutil, pentru inceput, sa schitam un tablou de ansamblu, fara nici o pretentie conceptuala, dar in interiorul caruia vom putea recunoaste diferite niveluri ale fenomenului, diverse modalitati de integrare, de prezenta si intensitate a formelor sale elementare pentru ca, pornind de aici, sa reperam principalele axe in jurul carora vom elabora o reprezentare analitica a fenomenului.
1. Spatiul empiric al rasismului
Intr-o prima aproximatie, putem deosebi patru niveluri ale rasismului:
a) la un prim nivel, este mai corect sa vorbim despre infrarasism decit despre rasism constituit. In acest caz, fenomenul este in acelasi timp minor si aparent dezarticulat. Se remarca prezenta doctrinelor, propagarea prejudecatilor si a opiniilor, adeseori mai degraba xenofobe decit cu adevarat rasiste, sau legate mai mult de identitati comunitare decit rasiste. Violenta poate sa apara, difuza, foarte localizata; segregarea se poate contura atit in forma sociala, cit si rasiala, de exemplu in jurul unor enclave, in care mizeria si somajul rivalizeaza cu marginalizarea grupurilor etnice; discriminarea se intilneste ici si colo, in citeva institutii, unde e considerata totusi o problema minora, jenanta, sau e stigmatizata cu repeziciune. In aceasta faza, nu este foarte clar stabilita comunicarea infrarasismului de la o forma la