Oliver Cromwell II

Venise timpul ca fiecare englez sa opteze pentru una din tabere. Londra, oras rebel si protestant, se arata favorabila parlamentului, dar orasele sedii ale diocezelor erau favorabile episcopilor lor,deci in favoarea regelui. Cat despre tarani, multi dintre ei ramaneau indiferenti. Se poate spune ca Nordul catolic si Vestul erau mai curand alaturi de rege iar Sudul si Estul alaturi de parlament.
Nimeni din tabara parlamentara nu dorea, la inceputul razboiului sa-l doboare pe Carol Stuart. Nimeni nu-si imagina ca ar fi posibil sa se lipseasca de el. Parlamentul voia numai sa se asigure de persoana regelui si sa-l desparta de sfetnicii sai rai. Ideea despre caracterul sacru al regalitatii ramane intacta. In lipsa unui mecanism constitutional, dezbaterea parlamentara lua forma unei batalii corp la corp.
Iau parte activa la razboi-in ambele tabere-cei mai buni oameni ai natiunii. Fiecare dintre cele doua tabere se lauda ca este o armata crestina. Daca vitejia si credinta luptatorilor erau fara margini, in schimb stiinta lor militara era, cel putin la inceput, mediocra.Cei mai multi se arunca in lupta la noroc. La inceput Carol avea un plan, acela de a inconjura Londra ;parlamentul nu are nici una, in afara doar de a-l prinde pe rege viu.
Inceputul razboiului s-a aratat favorabil regelui, care, in urma unei batalii indecise, la Edgehill, a putut concentra trei armate impotriva Londrei. Parlamentul, ca sa-si asigure victoria, sfarsi prin a semna in 1643 Covenant-ul, acceptand riscul de a vedea o armata presbiteriana instalata langa zidurile Londrei. Alianta cu scotienii I-a adus parlamentului, in 1644, victoria de la Marston Moor, langa York. Cel mai bun soldat de la Marston Moor a fost un om nou: Oliver Cromwell, mic sguire din Huntingdon, varul lui Hampden si, ca si el, puritan din adolescenta. Se lasa in voia emotiilor mai mult decat un englez obisnuit si-i vedeai deseori lacrimi in ochi.Cand era vorba sa-si apere credinta, Cromwell putea