Orasul medieval - spatiu al libertatii


Saltul demografic de la începutul celui de-al doilea mileniu a impulsionat productia si schimburile comerciale, transformând vechile orase ale Antichitatii si o multime de noi asezari urbane, acum constituie in centre economice.
Noua lume, care atrage forte productive cu deosebire din mediul rural, se arata a fi foarte diversa si, spre deosebire de spatiul de provenienta, predispusa unei schimbari permanente. Mai presus de toate, orasul se arata a fi insa un loc de afirmare a libertatii, de productie, de schimb, de acumulare de valori si, nu in ultimul rând, de instructie. Pentru a se ajunge aici, comunitatile urbane au desfasurat o lupta tenace pentru a sfarâma vechile dependente si a se afirma ca asezari libere de orice opresiune.

O noua societate

Putine mari orase ale Antichitatii au rezistat atacurilor populatiilor barbare si prabusirii Imperiului Roman. Vreme de inca cinci secole, ele si-au datorat supravietuirea prezentei intamplatoare intre zidurile lor a unui suveran in trecere spre domeniile vasalilor sai sau unor functionari regali interesati sa colecteze impozite. Abia instalarea aici a unei resedinte episcopale a oferit o sansa reala de continuitate.
Cresterea demografica de la începutul mileniului al doilea, cu impulsul decisiv pe care l-a dat productiei si schimbului de marfuri, a transformat radical orasele existente si a determinat aparitia altora noi, cu o functie preponderent economica.
Noua civilizatie urbana se nastea la confluenta unui complex de stimulente economice, dar si de grupuri sociale foarte diverse.
Reactivare comertului nu ar fi fost insa posibila fara progresul agricol al Occidentului. Regiunile intens urbanizate, precum Italia de nord, Germania de nord, si Flandra, Franta nord-estica (unde se desfasoara periodic bâlciurile din Champagne) sunt zone de unde pornesc sau se încheie mari drumuri comerciale. In acelasi timp, aceste orase sunt plasate in mijlocul unor câmpii manoase, und