Originea tracilor
Tracii sunt cei mai vechi locuitori din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic carora, datorita autorilor antici, le cunoastem numele. Dar pentru a studia originea tracilor este necesar sa stim cine au fost predecesorii lor. Despre aceasta ne povestesc doar materialele descoperite de arheologi.
În linii mari se poate afirma ca la etnogeneza tracilor au participat doua componente de baza: triburile locale de agricultori si crescatori de animale din spatiul Carpato-Balcano-Pontic si triburile de pastori veniti din stepa euroasiatica, numiti conventional indoeuropeni.
Indoeuropenii se evidentiaza începând cu intersectia mileniilor III — II î.Chr. Aceste triburi de pastori s-au extins din stepa euroasiatica pâna la oceanul Atlantic la Vest si râul Ind la Est. Ei înaltau pretutindeni tumuluri - "Kurgane", unde îsi înhumau (apoi si incinerau) mortii peste care asterneau ocru rosu-simbol al sângelui, adica al vietii. La început toti indoeuropenii vorbeau aceeasi limba. Cu timpul, însa, contactele lor cu diverse triburi locale au dat nastere unor mari grupuri etnice: iranienii, elinii, italicii, celtii, germanicii.
în spatiul Carpato-Dunarean triburile de pastori indoeuropeni au intrat în contact cu triburi sedentare neolitice. Unele dintre acestea sunt cunoscute ca purtatori ai culturii Cucuteni (sau Cucuteni-Tripolie), recunoscuta în istorie drept cea mai veche civilizatie europeana. Convetuirea triburilor venite cu cele locale a pus baza unei prime sinteze, conventional numite pretracice. Indoeuropenii si-au impus limba, dar au fost asimilati de catre populatia locala. O problema discutata de catre istorici este determinarea timpului si locului acestei sinteze.
Istoricii bulgari sustin ca sinteza s-a produs în Peninsula Balcanica înca în epoca neolitica (mileniile IV-III î.Chr.). Istoricii români scriu despre o asemenea sinteza în epoca bronzului. Ea si-a gasit expresie în cultura arheologica Monteoru (mileniul II î.Chr.) La cumpana mileniilor II-I î.Chr., o