PETRU RARES
(1527-1538 si 1541-1546)

Petru Rares

Se stie ca Petru Rares este fiul nelegitim al lui Stefan cel Mare si al Mariei Raresoaia. El va urca pe tronul Moldovei în ianuarie 1527, în urma mortii lui Stefan cel Tânar (1517-1527), nepotul lui Stefan cel Mare, dovedinduse la fel de vrednic si de capabil ca si înaintasii sai. Domnia lui Petru Rares cuprinde doua perioade: 1527-1538; 1541-1546.
Mostenirea pe care o primise Petru era dintre cele mai grele: un conflict aproape permanent cu celelalte tari românesti si complicata chestiune a Pocutiei, cedata Poloniei în 1509. Complicatiile politice din Ungaria, dupa victoria turceasca de la Mohacs, când Zapolya si Ferdinand de Habsburg fusesera proclamati concomitent regi, au creat o situatie noua în Transilvania, unde domnii moldoveni detineau deja domeniile Ciceiului si Cetatii de Balta. Întru totul preocupante ramâneau relatiile cu Poarta, aflata la nivelul maxim al potentei sale militare. În aceste conditii, obiectivele principale ale domniei lui Petru Rares au fost: mentinerea si consolidarea mostenirii lui Stefan si independenta.
În vederea realizarii acestora se amesteca în luptele pentru stapânirea Transilvaniei dintre Ferdinand de Habsburg si Ioan Zapolya, sprijinindul pe acesta din urma. El întreprinde mai multe actiuni militare în Transilvania, supunândui pe sasi si secui si obtine o victorie stralucita asupra trupelor lui Ferdinand la Feldioara, în 1529. În urma acestor victorii îsi sporeste posesiunile din Transilvania, mostenite de la Stefan, cu altele noi: Unguras, Bistrita, Rodna.
Petru Rares mai poarta lupte cu polonezii, pentru Pocutia. Obtine unele succese, dar, în cele din urma, sufera o înfrângere categorica la Obertyn, 1531. Împacarea cu polonezii e intermediata de Ioan Zapolya, cu care Petru se afla în relatii bune. Luptele cu polonezii vor mai dura pâna în 1538 când, fortat de împrejurari, Petru Rares a trebuit sa renunte la pretentiile asupra Pocutiei.
În 1534, rolul lui Rares în a