Phebus




Apollo, zeu al poeziei, muzicii, dansului, medicinei, pastorilor, colonizarilor, al zorilor si era fiul lui Zeus si al lui Leto. Pentru ca Hera, din gelozie, îi refuzase Letonei un loc unde sa poata naste, Poseidon a scos la iveala, din malurile marii, insula Delos. Acolo, dupa noua zile si noua nopti de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe APOLLO si pe Artemis.
Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile dupa nastere APOLLO , al carui arc si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Hera sa o urmareasca pe Leto si care ulterior devenise spaima întregului tinut. Dupa aceea Apollo a înfiintat acolo propriul sau oracol, instaurând totodata si Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea si denumire purtata de zeu, aceea de Pythius).
Un alt episod care i se atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui APOLLO, Asclepius, initiat de centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a început sa-i învie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mânia lui Zeus, care l-a omorât cu trasnetul sau. Îndurerat de pierderea lui si neputând sa se razbune pe Zeus, APOLLO i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigându-i la rândul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Zeus. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, APOLLO a fost osândit de Zeus sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus. APOLLO a iubit numeroase nimfe si muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra, si uneori chiar tineri ca Hyacinthus si Cyparisus. Zeul era înfatisat ca un tânar frumos si înalt, cu o statura zvelta si impunatoare.
Atributele lui erau multiple: initial, era considerat ca o divinitate temuta, razbunatoare care, justificat sau nu, raspândea molimi sau pedepsea cu sagetia aducatoare de moarte pe oricine îi statea împotriva. Era socotit totodata ze