Politica externa a Romaniei la cumpana secolelor XIX si XX







Aceasta perioada de inceput a istoriei Romaniei este marcata de schimbari esentiale pe toate planurile: economice, politice, administrative,sociale. Aceste schimbari asigurau o dezvoltare a tanarului stat lenta la inceput, datorita interventiilor conservatorilor, dar sigura. Romania s-a afirmat pe mai multe planuri economice, cu toate ca dezvoltarea economica era inca rudimentara.
Agravarea crizei orientale, razboiul sarbilor si muntenegrenilor cu Poarta, tot mai evidenta dorinta a Rusiei iesi din izolare si de a-si castiga statutul pierdut la 1856 l-au indemnat pe Carol sa inlature guvernul conservator care carmuise tara din 1871si sa-l aduca la putere pe Ion Bratianu (1876), cu N. Ionescu, apoi Kogalniceanu la externe. La inceput, guvernul a sperat sa poata obtine independenta pe cale diplomatica; D. Bratianu a fost trimis la conferinta marilor puteri de la Constantinopol (dec. 1876) cu misiunea de a obtine “la consecration de l’etat politique de la Roumanie, par une garantie speciale de la neutralite perpetuelle du territoire roumain".Poarta a raspuns insa promulgand o noua constitutie care declara Romania parte integranta a imperiului, chiar daca ii recunostea statutul de provincie speciala. Guvernul a protestat, respingand ca nelegala si contrara tratativelor romano-otomane constitutia lui Midhat-pasa si s-a indreptat apoi hotarat spre o solutionare militara a problemei independentei . Primul- ministru Ion Bratianu calatorise de altfel la Liviadia, in Crimeea, inca din octombrie 1876,unde, impreuna cu Alexandru al II-lea si cu cancelarul Gorceakov, discutase semnarea unei conventii militare ruso-romane in eventualitatea inceperii razboiului. Conventia a fost semnata la Bucuresti la 4/17 aprilie 1877, prevazandu-se detaliile trecerii trupelor ruse prin Romania spre Balcani. Petersburgul se obliga printre altele sa respecte “drepturile politice ale statului roman … precum s