Protestanismul

Martin Luther este important nu doar ca fondator al protestantismului. Filosofia si scrierile sale din domeniul reformelor sociale, economice si politice au fost pietre de temelie ale lumii moderne.
Martin Luther, primul si cel mai mare reformator al Bisericii Crestine si personaj important din istoria nationalismului german, s-a nascut la Eisleben, în Turingia, în 1483. Parintii lui erau tarani la origine, dar au evoluat financiar si social prin seriozitatea si abilitatea tatalui. Crescut într-o atmosfera de pietate sumbra caracteristica acelor vremuri, Luther a fost trimis sa învete la vârsta de 14 ani. Mai târziu a studiat la Magdeburgn si apoi în 1500, la vârsta de 17 ani si la dorinta tatalui sau, a plecat la Universitatea din Erfurt pentru a studia Drept.
În perioada de studiu, Luther era chinuit de puternice mustrari de constiinta privind pacatul si era dureros de preocupat de cautarea certitudinii izbavirii. Într-o noapte, o futuna teribila a rasturnat un stejar în apropiere de el si Luther s-a retras la manastirea eremitilor lui Augustin, sperând ca prin austeritate si autodisciplina sa gaseasca calea sigura pentru a cunoaste izbavirea data de Dumnezeu. În 1507 a fost hirotonist preot si trei ani mai târziu a fost trimis la Roma pentru a rezolva unele afaceri monahale, unde a fost înfuriat de bogatia si coruptia existente în mediul papal renascentist.
La vârsta de 29 de ani, Luther a devenit doctor în teologie si substaret la Univesitatea din Wittenburg, unde a început sa predea cursuri despre Aristotel. În aceasta perioada Luther a gasit o solutie pentru îndoielile profunde care-l macinau, provocate de constientizarea vietii sale plina de pacate. În Epistola lui Pavel catre Romani, el a descoperit cuvintele: „Omul neprihanit va trai prin credinta”. Acest citat a devenit centrul teologiei lui Luther.
De la descoperirea existentei unei relatii directe între Hristos si credincios, Luther a elaborat cele trei principii de baza ale Reforme