Rascoale si epidemii


Veacul al XVI-lea reprezinta una dintre cele mai framântate si, în acelasi timp, stralucite epoci ale istoriei Continentului european. Pe planul spiritual si cultural, al stiintelor si al artelor, e perioada apogeului uriasei miscari a Renasterii.
Pe planul politic propriu-zis, în timp ce Conquistadorii cutreiera “lumea noua”, Carol Quintul esueaza în tentativa de a domina Europa. Rusia pregateste viitoarea teroare a primului tar, Ivan cel Groaznic. Rivalitati, razboaie, cuceriri, se succed fara ragaz. Acum se perfectioneaza regulile strategiei militare.Economia europeana e în mod principal agricola. Calamitati se abat peste popoare greu încercate: foametea, care macina taranimea, invazii, rascoale si epidemii.
Dupa caderea Constantinopolului, Imperiul Otoman si-a continuat ascensiunea în putere si întindere teritoriala. Balcanii vor fi cuceriti pâna la Dunare, invaziile la Nord si curând înspre Apus nu vor mai conteni. Sub Soliman Magnificul, Tarigradul a cuprins Africa de Nord occidentala, Egiptul, Tripolitania si Bagdadul. Secolul al XVI-lea va fi dominat de cuceririle otomane care patrund în centrul Europei. Turcii sunt aliatii Frantei contra Austriei, care se întelege cu Persia pentru a contracara în oarecare masura colosala putere a Semilunii. Dar acest “echilibru” e de ordin mai ales diplomatic, cuprinzând tinuturi îndepartate din Occident. “Sfânta Liga” (Spania, Republica Venetiei, Sfântul Scaun, anumite state germane si Imperiul Austriac), care nu prea au sfânt decât numele, promit celor direct amenintati ajutoare. Micile formatiuni politice existente suporta o presiune ce se amplifica tot mai staruitor.
În întreprinderea lor expansionista, Turcii au atins Dardanelele în anul 1354, iar Dunarea în cursul ultimului deceniu al veacului XIV-lea. Daca statele crestine de la Nord si din centrul Europei au fost ferite de patrunderea pustiitoare a ienicerilor, aceasta s-a dator, înainte de toate, hotarâtei si prelung