Razboaiele greco-persane sau razboaiele medice


Începând cu 522,Darius I, un suveran energic, conducea Imperiul ahemenid, împartit în circa douazeci de circumscriptii(satrapii), administrate de un guvernator persan, purtând titlul de satrap(“protector al regalitatii”).O grava criza nu va intarzia sa izbucneasca în Asia Mica, în principal în Ionia, între persani si grecii dornici sa-si redobândeasca libertatea.
În 499, Ionia se revolta împotriva dominatiei persane.Apelul de ajutor lansat catre cetatile grecesti de pe celalalt mal al Marii Egee nu gaseste ecou decât la Atena si la Eretria, care trimit un modest contigent de trupe, acestea reusesc sa incendieze Sardes capitala satrapiei, dupa care se retrag.Insurectia se extinde în Coria si Cipru.Reactia persana nu întârzie: rebeliunea este zdrobita si în 494, Miletul, de unde pornise revolta, este luat cu asalt si cucerit.Satrapul Astaphernes se arata totusi moderat în ceea ce priveste represiunea si pentru a calma spiritele, permite dezvoltarea în orasele elene a unui regim de autonomie civica, fara însa a renunta la perceperea unui tribut.
Interventia militara a lui Darius în Asia Mica îi atrasese acestuia atentia catre Occident si trezise poate în el idei expansioniste, ori macar îi stârnise dorinta de a împune în Grecia regimuri care sa-i fie favoribile în scopul de a elimina riscul difilcutatilor pe care le aveau cu grecii din Asia Mica incitati de compatrioti lor din Europa.În cursul verii anului 490 o importanta escadra persana îsi face aparitia în Marea Egee, sub conducerea amiralului Datis.Naxos este incendiata, Eretria este jefuita si pârjolita.
Persanii debarca la Marathon, pe coasta orientala a Aticai.Însa, sub conducerea lui Miltiade, un contigent grec compus din 10000 de atenieni si 1000 de plateeni îi ataca si îi pun în deruta, provocându-le unele pierderii, Datis ridica ancora si renuntând sa mai debarce la Phaleron, face cale întoarsa în