Razboiul pentru întregirea neamului românesc
Recunoasterea independentei României de catre marile puteri a dat posibilitatea tarii noastre sa se manifeste mult mai activ pe plan international, în comparatie cu perioade precedenta.
Dupa 1878, s-a manifestat o raceala în raporturile româno-ruse, datorita ca România a fost silita sa renunte la judetele basarabene si Rusia s-a amestecat în trasarea granitei sud-estice dintre tara noastra si Bulgaria, continuând sa insiste, însa fara succes, pentru acordarea drepturilor de trecere a trupelor ei prin Dobrogea. De aceea Guvernul român a luat, în ultimul deceniu al sec. XIX, masura de a construi fortificatiile din jurul capitalei si linia fortificata din sudul Moldovei. Din acelasi motiv România adera la Tripla Alianta, un bloc politico-militar care cuprindea Germania, Austro-Ungaria si Italia.
Situatia politica din Balcani s-a înrautatit mult în anii 1912-1913, cu prilejul celor doua razboaie balcanice, în care s-a amestecat Austro-Ungaria. Dupa primul razboi balcanic, aceasta interventie a complicat relatiile dintre învingatorii Imperiului Otoman si Bulgaria, care, la îndemnul statului dualist, si-a atacat prin surprindere fostii aliati, Serbia si Grecia. În aceasta situatie Anglia si alte state vest-europene au cerut României sa participe la cel de-al doilea razboi balcanic, împotriva agresorului (iunie-iulie 1913). Armata româna a trecut la sud de Dunare si fara sa întâmpine rezistenta, a ajuns la 20 km de Sofia, când s-au încheiat ostilitatile. Tratatul de pace s-a încheiat la Bucuresti la 28 iulie 1913. România obtinea tinutul de la hotarul sudic al Dobrogei, la aceasta adaugându-se libertatea scolara si religioasa pentru românii din Peninsula Balcanica. Urmarea a fost apropierea României de Franta, Rusia si Anglia, care faceau parte din alta grupare politico-militara, numita Antanta.
Austro-Ungaria a fost dezamagita de rezultatul celui de-al doilea razboi balcanic. Succesele obtinute împotriva Bulgariei au reprezentat pentru Austro-Ungaria o înfrângere indirecta. Ea a urmarit zdrobirea Serbiei si era în cautarea unui motiv pentru a trece la fapte.
Pretextul a fost asasinarea printului mostenitor al Austro-Ungariei la Sarajevo, în Bosnia, la mijlocul lui iunie 1914. Conflictul s-a extins imediat fiindca a implicat cele doua aliante politico-militare, Puterile Centrale si Antanta.
Germania si Austro-Ungaria au cerut României sa intre imediat în razboi alaturi de ele, dar România a ramas neutra, deoarece nu Austro-Ungaria fusese atacata ci ea atacase.
La data de 27 septembrie regele Carol a murit, iar în locul lui a urcat pe tronul României nepotul sau, Ferdinand. România a ramas neutra timp de 2 ani (1914-1916).
Succesele Antantei în vara lui 1916 au determinat România sa declare razboi Austro-Ungariei.
La 4 august 1916, România a semnat tratatul de alianta cu Antanta. Trupele române au intrat în Transilvania, înaintând pâna în apropiere de Sighisoara, Sibiu si Hunedoara. La sfârsitul lui august, germano-bulgarii au obtinut o victorie la Turtucaia, care i-a ajutat sa patrunda în Cadrilater si dupa aceea în Dobrogea, unde românii i-au oprit cu greutate. Germanii au continuat presiunea, dar ostasii români au reusit, timp de o luna, sa respinga repetatele încercari de strapungere facute de inamic. Trupele rusesti care au fost aduse în Dobrogea pentru a înlocui unitatile românesti plecate sa întareasca frontul din Carpati, nu si-au dat silinta sa apere acest teritoriu si el a fost pierdut.
La începutul lui noiembrie trupele germano-bulgare au înaintat spre Bucuresti, creând o situatie periculoasa pentru armata româna care actiona în Oltenia. Armata, regele, parlamentul si guvernul s-au retras în Moldova pierzând capitala tarii. În anul 1917 armata româna a primit ajutoare de la englezi, rusi si francezi, constând în: tunuri, avioane, mitraliere, munitii, grenade, automobile blindate.
Astfel la 11 iulie 1917 ofensiva româneasca a eliberat 30 de sate de la Marasti. Aceasta victorie i-a determinat pe germani sa atace în nord, la Marasesti, la 24 iulie 1917. Luptatorii români au respins timp de 2 saptamâni ofensiva dusmana. La Oituz armata româna, supusa unor atacuri inamice, a reusit sa le respinga.
În octombrie-noiembrie 1917, Rusia a încheiat un tratat de pace cu puterile Centrale. Cele doua armate române erau amenintate deoarece fara ajutorul Rusiei erau încercuite de inamici, care dispuneau de superioritate numerica. Pentru a evita un dezastru România a încetat ostilitatile cu Puterile Centrale, încheind un armistitiu la Focsani, la sfârsitul lui noiembrie 1917.
Semnarea pacii de la Brest-Litovsk, între Rusia Sovietica si Puterile Centrale, a fost urmata de ocuparea rapida a Ucrainei de trupele germane si austro-ungare, ceea ce a dovedit ca singura alternativa ramasa era încheierea unei paci separate. Acest tratat de pace a fost semnat la Buftea, în mar...