Reforma bisericii

Imposibilitatea depasirii crizei de constiinta a Occidentului prin revizuirea dogmei romano-catolice si prin asanarea morala a Bisericii a oferit teren de actiune unor spirite hotarate – mai putin ezitante decat teologii umanisti – precum Martin Luther(1483-1546),Ulrich Zwingli, Jean Calvin, John Knox etc. Acestia contestau privilegiile politice si administrative ale papalitatii, acumularea de averi de catre Biserica si cler, controlul excesiv al Romei asupra gandirii si vietii private a oamenilor. Aproape peste tot in Europa, nemultumirile sociale sau disputele politice(luptele dintre monarhii autoritari, commune si nobilime) au imbracat haina religioasa a epocii, desi discursul politic laic (urmarind interese monarhice sau de stat) isi facea simtita prezenta in Italia, cat si in Franta, Germania sau Anglia.
In 1500 Biserica Catolica detinea suprematia in Europa centrala si de vest, supravietuind opozitiei Lollarzilor englezi, a husitilor boemieni precum si a altor dezidenti religiosi. Cu toate acestea, revoltele erau semnalele unei nemultumiri crescande, care in cele din urma s-a dovedit imposibil de suprimat.
Criticile aduse bisericii se refereau la imensa sa avere si la coruptia pe care aceasta bogatie o incuraja. O serie de scandaluri slabise autoritatea Bisericii si nenumarti preoti ai Renasterii erau mai preocupati de avere sau putere, decat de viata sfanta. Toate acestea au alimentat resentimentele fata de privilegiile legale sau de alta natura a clerului, precum si fata de pozitia dominanta in cadrul slujbelor, astfel incat laicii devenisera aproape niste spectatori.
Cu timpul, laicii au devenit mai instariti si mai educati si s-au decis sa joace un rol mai activ in viata religioasa. Folosirea exclusiva a limbii latine limita intelegerea Bibliei pentru multe persoane , dar, evident, exista nevoia unui mod mai simplu si mai putin ostentativ de manifestare a religiei, asa cum se intamplase in cazul primilor apostolic ai Crestinismului. Lua