Regimurile totalitare


În perioada interbelica apar trei tipuri de regimuri politice necunoscute pâna acum în istorie: fascismul, nazismul si comunismul.
Partidul fascist poate fi definit ca o miscare de masa traditionala, antidemocratica, antiliberala si antisemita. În mod concret, fascismul cuprinde regimurile politice ale lui Mussolini în Italia, Franco în Spania, Salazar în Portugalia, Horthy în Ungaria sau Antonescu în România. Desi nou din punct de vedere istoric, regimul fascist mai întretine legatura cu practica politica traditionala. El poate fi definit ca o dictatura clasica. În ciuda unei conceptii comune, putem spune ca regimul fascist nu este de tip totalitar, acest termen putând fi aplicat doar regimurilor nazist si comunist. Atributul de totalitar nu este aplicabil deci pentru dictaturile fasciste interbelice, ci doar pentru cele doua indicate mai sus. Ceea ce distinge regimul fascist de cel totalitar este ideologia.
Ideologia (national-socialismul sau nazismul, în primul caz, si marxism-leninismul sau bolsevismul, în cel de-al doilea) este cea care face ca un regim politic sa fie considerat ca totalitar. Ea reprezinta o conceptie ce se vrea stiintifica (prin rasism, în cazul nazismului, si prin materialism istoric, în cazul bolsevismului), are forma unei credinte (ceea ce o aseamana cu religia) si pretinde ca prin practica politica sa se schimbe radical societatea.
Spre deosebire de miscarile fasciste, partidele naziste si comuniste se prezinta, înainte de cucerirea puterii, sub forma unor secte fanatice. Ele devin partide de masa abia dupa ce ajung la putere. Tot asa, ideologiile totalitare nu mai întretin nici un raport cu traditia gândirii si practicii politice, de care se rup în mod radical. Tot