Cei mai religiosi dintre oameni, cum îi considera
Herodot pe egipteni, au despre moarte o conceptie foarte diferita de a noastra. Pentru ei exista 2 tipuri de
moarte: una biologica de care nu scapa nimeni, chiar daca
ea poate fi urmata de un ciclu nesfârsit de nasteri, morti,
renasteri-si alta vesnica, aceasta din urma fiind cea mai de temut, caci ea înseamna nimicirea totala, reîntoarcerea la nefiinta dinaintea facerii lumii. De aceea ritualurile lor,
funerare, mumificarea, construirea unor morminte grandioase
(piramidele), dar mai ales grija lor permanenta de al înzestra pe cel mort cu toate acele formule magice cu ajutorul carora
sa poata strabate tarâmul mortilor, pentru a ajunge din nou la lumina, la viata.
Primele mari texte funerare apar gravate în mormintele
Regilor din Imperiul Vechi, în camera în care era depusa mumia faraonului sau pe culoarele piramidelor. Cele dintâi scrieri au fost descoperite de marele egiptolog A.Mariette în
piramida lui Unas sau Onnos(2350 î.Hr.-2321 î.Hr.), ultimul
rege din dinastia aV-a. Dar ele sunt cu mult mai vechi, ca dovada multiplele straturi de compunere si nivelurile unor limbi diferite. Folosite multa vreme oral, ele vor începe de acum înainte sa fie consemnate, fixate prin scris, pentru a li se perpetua eficacitatea. Concret, textele piramidelor sunt niste compilatii de diverse formule magice(descântece), dispuse pe
peretii diferitelor încaperi ale apartamentului funerar, aranjate în functie de valoarea lor simbolica.
Ele corespund unor liturghii ce se efectuau în timpul mumificarii regelui sau cu ocazia funeraliilor. Multe dintre aceste descântece , mai ales formulele de protectie si cele pentru ofrande, sunt gravate lânga sarcofag, pentru ca defunctul sa fie ferit de pericole si sa-si poata recapata fortele in noua lume. Formulele referitoare la suirea la cer figureaza pe culoarul prin care se atinge vestibul si care duce spre intrare. In epoca, speranta dobândirii unei noi vieti in lumea de apoi era comuna tuturor egiptenilor, dar oamenii de rând nu puteau spera la o supravietuire ca aceea primilor faraoni, adica cea solara. În toate epocile, dar mai cu seama în Imperiul Vechi, suveranul se bucura de un statut aparte: fiind regele-zeu întrupat, numai el putea mijloci între lumea oamenilor si a zeilor. Ascensiunea sa prin piramida, contopirea cu astrul si renasterea o data cu acesta constituiau un privilegiu regal, iar textele piramidelor garanteaza acest lucru.
Dar oricare ar fi fost modul de divinizare a faraonului raposat, ele va calatori cu barca lui Ra, catre tara de apus-„Tara vietii”.Indiferent cu care dintre zei se identifica(Osiris sau Ra),renasterea faraonului dupa moarte este data drept sigura. Rezervate initial faraonului, textele vor fi acaparate în curând de catre sotiile acestora, de reginele de la începutul dinastiei aVI-a(2321 î.Hr.-2140 î.Hr.).În cursul anului 2000, în mormântul sotiei lui Pepi I, Ankhesenpepi II, egiptologii francezi au descoperit hieroglife sacre de aceeasi factura, îngrijit gravate si pictate în verde- cu culoarea resurectiei. În perioada Imperiului de Mijloc(2022 î.Hr.-1650 î.Hr.), când Egiptul se fragmenteaza în mai multe regate conduse de principi locali, în aparatul funerar intervine o schimbare majora: textele nu mai sunt fixate pe peretii mormântului, ci pe aceia ai sarcofagiilor.
Aparuta la sfârsitul dinastiei aXVII-a, “Cartea Mortilor” este efectiv o culegere de formule(retete) magice(sau descântece) destinate sa-i permita mortului
sa înfrunte absolut toate primejdiile lumii de dincolo. Este o compozitie foarte eterogena, cu formule mostenite din “Textele piramidelor “ si din cele ale sarcofagelor, cu împrumuturi din diverse epoci. De cele mai multe ori aceste formule, înscrise pe acelasi papirus nu au nici o legatura una cu alta: imnuri adresate zeului solar stau alaturi de texte însotite de glose, de pasaje(fiindca nu se poate vorbi despre capitole, desi unii egiptologii se exprima astfel) în care mortul se identifica cu un animal care îl va ajuta sa treaca de probele la care va fi supus. Unii dintre morti pleaca la drum cu 15-20 de astfel de formule, altii nu dispun decât de una sau doua. La origine cartea este o compilatie care strânge laolalta, într-un numar si într-o ordine fluctuanta, texte independente. S-a discutat si înca se mai discuta despre caracterul esoteric, unii specialisti descoperindu-i chiar valente initiate, justificate într-o civilizatie atât de preocupata de moarte, asa cum este cea egipteana. De-abia în epoca saita(700 î.Hr.), în timpul dinastiei aXXVI-a, egiptenii introduc în aceasta carte o ordine canonica si, respectiv, niste c...