Religia la romani

Religia romanilor din primele secole ale istoriei lor se prezenta sub forma primitiva a animismului.Forte misterioase , obscure divinitati sau spirite , malefice sau binefacatoare , erau banuite ca impregneaza întreaga natura , ca rezida în fiecare vietuitoare si în fiecare obiect – stânca , râu , padure , izvor , arbore – prezidând fiecare moment si orice act din viata omului si a Universului.Romanii primelor timpuri credeau ca totul e dominat de puteri divine – si vatra , si usa casei , si pragul , si balamalele portii.
Fiecare om îsi avea semidivinitatea , spiritul sau protector.Fiecare act al vietii lui statea , înca de la nastere , sub puterea unei vointe divine individuale.De asemenea , fiecare moment din activitatea sa practica: aratul , semanatul , secerisul , îmblatitul , ficare isi avea semidivinitatea sa protectoare.Fiecare om îsi avea si îsi cinstea „geniul” sau – cum era numit spiritul originar , forta divina care tutea fiecare persoana.Acestei infinitati de forte misterioase , amorfe , omniprezente (numina) le adresau romanii numeroasele lor acte de cult.
Din numarul nesfârsit al acestor numina s-au cristalizat apoi conceptele unor adevarati zei – Saturn , Vesta , Ianus , Marte , Neptun , Iupiter – forte active ale naturii , prezidând feluritele activitati , în primul rând agrare.
Iupiter era invocat în ipostaza de zeu al luminii , al tunetului , al fulgerului , al ploii; mai târziu , al victoriei si al confederatiei popoarelor italice.Iunona , sotia sa , era protectoarea casatoriei si a nasterilor.Zeul preferat al romanilor esra însa Marte , devenit – în epoca istorica – zeul razboiului.Quirinus , zeul razboiului si unul din principalii trei zei în epoca monarhica , în epoca republicii a trecut pe planul al doilea.Ianus si Vesta au devenit zei din numina , cum erau la origine.Ianus , spiritul protector al portilor casei , care priveste spre trecut si spre viitor (de unde si reprezentarea lui cu doua fete : Ianus bifrons) , a devenit