Revolutia franceza - analiza
Revolutia franceza a rasturnat monarhia absoluta, proclamand “Libertate, Egalitate si Fraternitate” si a reusit sa respinga atacurile puterilor ostile din Europa. A reusit sa deschida o era noua in istorie, chiar daca jertfa a fost enorma.
In 1789 Franta era cea mai puternica tara din Europa. Aceasta pozitie o ocupa deja de 150 de ani, datorita pamantului ei fertil, numarului mare al populatiei si resurselor naturale bogate. Industria si comertul au cunoscut o crestere rapida in secolul al XVIII-lea. S-a format o burghezime puternica si au inflorit artele si stiintele.
Dar dezvoltarea si bunastarea franceza avea la baza un fond nesigur. Societatea franceza era din multe puncte de vedere feudala. Dezvoltarea economica era incetinita de multitudinea obiceiurilor regionale, legi si restrictii. Privilegiile feudale si-au pus amprenta pe viata rurala. De exemplu, taranii erau obligati sa macine cereale in moara mosierului, bineinteles la pretul stabilit de acesta, sau erau obligati sa lucreze pe gratis la intretinerea drumurilor locale. Nobilimea se comporta ca o casta distincta si superioara – ea domina toate domeniile sociale si politice. Scutirea sa de ipozite a intensificat ura fata de ea, deoarece povara platilor apasa doar pe umerii burghezimii si a oamenilor de rand.
Nu se putea astepta mult de la guvern sau de la sistemul legal, deoarece multe functii erau cumparate de cei cu bani si din acest moment postul lor era o sursa de venit sigur. Abuzurile functionarilor au devenit cunoscute publicului larg prin scrierile lui Voltaire si Diderot – scriitori din secolul al XVIII-lea, reprezentanti ai iluministilor. Obiectivul principal al acestor autori era demascarea acestor nedreptati sociale, operele lor constientizand in multi oameni cu judecata necesutatea unor schimbari.

Falimentul statului
Atmosfera a devenit exploziva mai ales in anii in care, datorita vremii nefavorabile sau a problemelor de valorificare, taranimea si mu