Revolutia franceza (17891795)

Contextul izbugnirii revolutiei
Revolutia franceza a avut multiple cause, de ordin politic, social, economic-financiar, intelectual.In plan politic, Franta era monarhie absolutisa, unde vointa regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1793) era lege. Societatea continua sa fie impartita in stari, dupa modelul feudal: starea I-a (nobilimea), starea a II-a (inaltul cler), starea a III-a (burghezia, taranimea, clerul de jos s.a.).Desi starea a III-a forma majoritatea populatiei, ponderea in parlament o aveau primele doua stari. Adunarea Starilor Generale (Parlamentul) nu se mai intrunea de aproape 200 de ani (din 1614). In vreme ce nobilimea si inaltul cler sustineau regimul existent, starea a III-a dorea profunde schimbari politice.
In plan social exista o evidenta nemultumire determinata de faptul ca nobilimea era scutita de plata impozitelor. Sub aspect economico-financiar, statul francez resimtea risipa de fonduri determinata de cheltuielile Curtii regale si de razboaiele costisitoare. In plan intelectual circulau idei noi, promovate de filosofii epocii “luminilor”, care criticau absolutismul monarchic si sustineau un regim al libertatii si egalitatii.
Inceputul revolutiei (1789-1790)
In fata nemultumirii generale, aflat in criza financiara si de autoritate, regele Ludovic al XVI-lea s-a vazut nevoit sa convoace Adunarea Starilor Generale. Intrunite la 5 mai 1789, acestea au cunoscut dezbateri contradictorii: in timp ce regele dorea votarea unor noi impozite, starea a III-a solicita reforme politice. Nemultumiti de evolutia dezbaterilor si considerand ca reprezentau majoritatea natiunii, deputatii starii a III-a s-au constituit intr-o Adunare Nationala devemita Constituanta. Astfel, Franta pornea pe cale revolutiei parlamentare. Incercarea regelui de a desfiinta prin forta Adunare Nationala Constituanta a provocat reactia parizienilor. Acestia s-au inarmat, au format