Ritul si ritualul funerar al culturii Starcevo-Cris
Dintotdeauna omul si-a pus întrebari legate de moarte.Initial s-a crezut ca doar omul evoluat e capabil sa-si puna astfel de probleme, dar scrieri precum cele provenite din antichitate au demonstrat ca a existat un puternic cult al mortii, mai bine spus un cult al vietii de dupa moarte, înca din preistorie.
Cercetarile moderne, începând cu secolul al XIX-lea, au scos la iveala vestigii ale unor necropole preistorice, care atesta prezenta acestui cult si în neolitic, mai precis în neoliticul vechi, asupra caruia ma voi opri în aceasta scurta prezentare despre cultura Starcevo-Cris.
Neoliticul, un termen rezultat prin sudarea a doua cuvinte grecesti: neos, care înseamna nou si lithos, care înseamna piatra, în traducere ar fi epoca noua a pietrei.
Epoca noua a pietrei este o revolutie în prelucrarea pietrei(s-a trecut de la cioplirea pietrei la slefuirea ei), dar nu numai aceasta este trasatura fundamentala a performantelor gândirii umane, ci si perfectionarea lucrarii ceramice, aparita unor asezari permanente întarite, trecerea omului de la stadiul de consumator la cel de producator, conturarea unor puternice credinte mistice.
Din punct de vedere cronologic neoliticul timpuriu se desfasoara între 6000-4250 î.Hr.Neoliticul vechi, cristalizat, pe parcursul caruia vorbim de aparitia, dezvoltarea si disparitia culturii Starcevo-Cris se întinde pe intervalul unui mileniu. Aceste date, trebuie mentionat, sunt necalibrate, vorbim deci despre o cronologie relativa, pentru stabilirea uneia absolute avem nevoie de cât mai multe date arheologice culese prin descoperirea vestigiilor.
Pentru a putea pune în discutie problema ritului si ritualului culturii Starcevo-Cris, trebuie sa specificam ce se întelege prin termenul de cultura. Cultura arheologica reprezinta totalitatea manifestarilor materiale si spirituale asemanatoare între ele, care se raspândesc într-un anumit
spatiu la un momentdat.
Pâna în momentul actual, în urma deschiderii unor situri arheologice în diferite puncte ale României, s-a stabilit ca Starcevo-Cris este cea mai veche cultura neolitica. Dovezi în atestarea ei au fost aduse de cercetatorii: Nicolau Vlassa, în urma descoperirilor de la Gura Baciului(lânga Cluj) si Marin Mica, la Cârcea(lânga Craiova). Dar nu numai în aceste puncte s-au gasit vestigii apartinând culturii Starcevo-Cris, ci si în Banat, Oltenia, vestul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, în sudul Moldovei, pe valea Prutului(fig.1).
Numele culturii este rezultatul unirii a doua localitati: Starcevo, de pe teritoriul Iugoslaviei si Cris, spus generic astfel, fiind vorba de fapt despre regiunea Crisurilor. Cultura Starcevo-Cris îsi are originile undeva în regiunea Pelopones, arealul de raspândire ajungând pâna la Tisa si Prut.
Date în conturarea trasaturilor culturii Starcevo-Cris au fost adunate de catre cercetatori precum: Dumitru Berciu, care în urma sapaturilor de la Verbita din Oltenia, a realizat o periodizare interna a culturii si raporturile ei cu alte civilizatii; Ion Nestor, a sapat în Moldova pe valea Jijiei si în Transilvania la Let, reusind sa precizeze cronologia relativa a neoliticului timpuriu propriu si a relatiilor cu ceramica liniara; Mircea Petrescu-Dâmbovita, în urma sapaturilor de pe santierele arheologice de la Perieni, Valea Lupului, Traian, Glavanesti, a facut o racordare cronologica precizând pozitia arealului culturii Starcevo-Cris; Eugen Comsa, dupa cercetarile efectuate în Muntenia a indicat geneza culturii si implicit o stratigrafie a acesteia, în Moldova a realizat o cronologie interna si a stabilit relatiile cu Clisura Dunarii; Nicolau Vlassa, a întocmit o sinteza asupra culturii în Transilvania în urma cercetarilor de la Gura Baciului; Eugenia Popusoi, a racordat evolutia neoliticului timpuriu de pe teritoriul României cu evolutia lui în Europa, în urma lucrarilor arheologice de la Trestiana.
Lucrarile si sintezele realizate de acesti cercetatori au încercat sa recreeze un univers cât mai bine definit al culturii Starcevo-Cris. Majoritatea lor au luat cultura ca atare, ca un întreg, dar unii au considerat cultura Cris drept o etapa evolutiva a culturii Starcevo, adica ar fi doua culturi distincte.În realitate ele sunt una si aceeasi cultura cu variantele lor culturale specifice pentru fiecare zona datorita influentelor altor culturi vecine sau a vechii culturi epipaleolitice, care s-a neolitizat prin aculturatie.
Revenind la tema propriu-zisa, mentionez ca omul preistoric avea puternice credinte. Neîntelegerea fenomenelor naturii, a cataclismelor sau a altor evenimente importante cu consecinte îndelungate, au dus la formarea unei constiinte superstitioase, în care magia si samanismul sunt omniprezente în viata cotidiana a oamenilor.
Credintele religioase se rezumau la zeitati ce ofereau protectie familiei, pamânturilor si recoltel...