Roma imperiala


În Roma, regimul monarhic s-a instaurat progresiv la sfârsitul secolului I î.Hr. Dupa victoria sa de la Actium din anul 31 î.Hr, Octavian a instaurat ordinea în Orient si apoi a revenit la Roma în anul 29 î.Hr. Fusese numit tribun pe viata cu un an înainte si, ajuns la Roma, si-a continuat ascensiunea. Dupa douazeci de ani de razboaie civile, Roma si întreaga peninsula italica erau secatuite de resurse. Administratia nu mai avea putere, politia nu mai exista, orasele erau devastate, iar bogatiile si averile erau distruse. Octavian a început munca de reconstruire a bogatiei si puterii Romei. În primul rând, el si-a consolidat pozitia în stat. Când s-a întors la Roma, a fost ales consul pentru a cincea oara si a primit imperium pe viata. Octavian a fost abil si rabdator acolo unde Cezar se grabise si gresise. De asemenea, el avea bani. Si-a platit soldatii, a împartit fonduri provinciilor si administratiei, a organizat jocuri si spectacole, a înfrumusetat Roma deschizând mari santiere, creând astfel si locuri de munca. Toate acestea au fost platite din banii lui. Încetul cu încetul, a determinat senatul sa îi acorde puteri depline. A pastrat însa aparenta unei republici. În anul 27 î.Hr, Octavian s-a prezentat în fata senatului pentru a-si depune puterea suprema pe care o avea, în realitate, urmarea sa o obtina în mod legitim. Aceasta formalitate s-a repetat timp de zece ani. Nu s-a manifestat ca monarh, ca si Cezar, considerându-se doar primul functionar al statului. A fost numit princeps senatus, adica primul senator si Augustus, “cel slavit printr-o putere divina” în acelasi an. În anul 23î.Hr., Augustus a renuntat la puterea consulara, însa a fost numit proconsul pe viata, functie care îi conferea controlul asupra tuturor guvernatorilor si magistratilor din provincii. Apoi a fost numit administrator la împartirea grânelor în timpul unei foamete, câstigând astfel si mai multa popularitate. În anul 19 î.Hr, a primit praefectura morum, cu toate d