Roma in timpul Republicii II


În secolul al VI-lea î.Hr., în anul 509, ultimul rege care a domnit, Tarquinius Superbus, a fost izgonit din Roma de rascoala populara condusa de Iunius Brutus care a introdus o noua forma de guvernamânt.
La Roma s-a instituit republica, autoritatea regala fiind înlocuita prin aceea a doi magistrati cu puteri egale alesi anual. Acestia au fost numiti la început praetori, iar apoi consuli. Ei erau alesi dintre patricieni, de catre adunarea poporului. Familiile patriciene erau provenite din vechile ginti si alcatuiau patriciatul din Roma. Numai ei si urmasii lor puteau fi considerati cetateni romani si numai ei se bucurau de toate onorurile.
Senatul, alcatuit din patricieni, a devenit organul suprem al puterii în republica romana, dând acesteia un caracter net aristocratic. Senatul monopoliza toate verigile administratiei.
Pe masura ce la Roma s-au asezat noi locuitori ei au format plebea. Desi erau oameni liberi si cu dreptul de a face negot , deci puteau deveni bogati , ei nu aveau nici un drept politic. Contestând plebeilor dreptul de a avea un cuvânt de spus în cetate, Senatul conducea întreaga politica externa a statului. În cursul unui îndelungat proces istoric (sec VI-III î.Hr.) s-au efectuat multe si importante reforme sociale, care au pus bazele organizarii statului roman în forma cunoscuta de istorie. Principalul continut al istoriei interne a statului roman în perioada republicana timpurie l-a constituit lupta plebeilor cu patricienii pentru egalitate în drepturile politice si pentru pamânt. Dealungul istoriei republicii romane (509 î.Hr. – 30 î.Hr.), plebeii au reusit sa obtina numeroase drepturi cum ar fi dreptul de a intra, prin casatorie, în familiile patriciene, dreptul de a deveni consuli, de a obtine pamânt din pamântul statului, dreptul la functii religioase etc.. Lupta dintre patricieni si plebei s-a încheiat în 287 î.Hr. prin recunoasterea deplinei lor egalitati în drepturi în cadrul statului roman. Aceasta a