Romania in perioada interbelica
Romania Mare a aprut ca stat la 1 decembrie 1918, avand suprafata de 295 049 km(fata de 137000 km in 1916) si o populatie de 16 milioane de locuitori. Avea si doi noi vecini-Polonia si Cehoslovacia-care alaturi de Iugoslavia vor constituii partenerii sai in combaterea revizionismelor altor vecini (Ungaria, Bulgaria si URSS).
Schimbari economice. Romania interbelica este o tara agrar-industriala. Taranii devin acum subiectul celei mai mari reforme agrare din Europa postbelica: circa 1,3 milioane dintre ei primesc aproximativ 6 milioane hectare de pamant, ceea ce reprezinta desigur o ameliorare substantiala a situatiei lor, fara a rezolva insa gravele probleme cu care se confrunta lumea satului romanesc.
Industria cunoaste si ea un ritm accelerat de crestere. Romania, independenta din punct de vedere energetic, produce locomotive, autobuze, avioane, articole electro-tehnice diverse, avand si importante ramuri ale industriei chimice, alimentare, textile. Productia de petrol situa Romania pe locul intai in Europa, la gaze si aur Romania ocupand locul doi in acelasi clasament. Venitul national de 110 de dolari pe cap de locuitor era superior statelor din Balcani. Decalajul dintre nivelul de trai de la sat si cel de la oras ramanea insa pronuntat.
Politica interna si externa. Legea votului universal, aplicata prima data in 1919, aduce pe scena vietii politice taranimea. Partidele conservatoare dispar si se afirma Partidul National Taranes (creat in 1926) cu toate ca cel mai puternic partid al Romaniei interbelice ramane Partidul National Liberal, care conduce tara intre 1922 si 1928 si intre 1933 si 1937. Dupa criza economica din 1929-1933 se dezvolta si partide extremiste: Garda de Fier (la dreapta) si Partidul Comunist Din Romania (la stanga), ultimul avand o situatie periferica in viata politica romaneasca pana la 23 august 1944.
Regii Romaniei au fost in aceasta perioada Ferdinand I (1924-1927) si Carol al II-lea (1930
