Scurt istoric al artileriei II
    Cunoasterea istoriei armei din care facem parte, reprezinta mai mult decât un act de cultura, presupunând identificarea individului cu profesia aleasa si constituind un real stimulent in obtinerea viitoarelor performante in domeniu.     In acest sens consideram ca necesara trecerea in revista a principalelor momente care au marcat evolutia armei artilerie.     Termenul de artilerie a aparut in evul mediu, derivat din verbul francez "artiller", care desemneaza actiunea de a construi si de a mânui diferite masini de razboi.     Artileria, a aparut si s-a dezvoltat din necesitatea lovirii adversarului de la distante mari, in scopul producerii acestuia de pierderi importante, precum si al distrugerii lucrarilor de fortificatii.     Istoria artileriei a inceput odata cu construirea acelor mijloace rudimentare care reuseau sa arunce un obiect de o greutate apreciabila la o anumita distanta denumite catapulte si baliste, iar mai târziu frontibolelor si bricolelor, a urmat evolutia fireasca a fenomenului militar, si continua in prezent cu modernele si eficientele tunuri si obuziere din zilele noastre. Nabucodonosor al II-lea, marele rege al Noului Babilon, a folosit la asedierea Ierusalimului (in anul 587-581 i.e.n.), precum si la asedierea cetatii Tir, vechea capitala a statului fenician (574 i.e.n.) un mare numar de catapulte si baliste.     Prima atestare documentara a folosirii balistelor si catapultelor, dateaza din anul 514 i.e.n., in timpul razboiului daco-persan.     Columna lui Traian, celebra lucrare de arta a celui mai mare arhitect al lumii antice, Apollodor din Damasc, la care se adauga lucrarea istoricului latin Dio Cassius "Istoria Romana" precum si sapaturile arheologice efectuate in cetatile dacice de la Orastie, de la Tilisca – Sibiu, Bâtca Doamnei – Piatra Neamt, sunt marturii concludente ca stramosii nostri daci au avut in dotarea armatelor lor baliste si catapulte.     In evul mediu, documente scrise