SECOLELE XIV-XV IN ISTORIA EUROPEI APUSENE
La inceputul mileniului al II-lea Europa apuseana parea a intra intr-o faza de dezvoltare generala. Dar in secolul al XII-lea, racirea accentuate a climei a diminuat resursele de hrana, si asa neindestulatoare. Ciuma neagra, cea mai ucigatoare epidemie din cate a cunoscut lumea pana atunci, a decimat populatia Europei.
In secolul al XIV-lea, intre Franta si Anglia s-a declansat un lung conflict dynastic, razboiul de 100 de ani, care a slabit doua din cele mai puternice state feudale si a provocat o criza politica prelungita. Nu intamplator mari rascoale au insangerat ambele tari aflate in conflict. In acelasi timp, statele Europei rasaritene au intrat intr-un lung razboi cu otomanii. Din acesta situatie dificila suveranii apuseni au incercat sa iasa prin intarirea autoritatii in jurul monarhului(centralizare statala).
FRANTA SI MONARHIA CENTRALIZATA
Societatea feudala a cunoscut in Franta infatisarea sa caracteristica. Capetienii, care se aflau la conducerea statului, au faramitat domeniul regal, au acordat imunitati si au fost siliti sa accepte olunga perioada de anarhie. Insa din secolul al XII-lea prestigiul suveranului a inceput sa creasca. FILIP AL II-LEA AUGUST si FILIP AL IV-LEA CEL FRUMOS au refacut domeniul regal, alaturand micului spatiu din jurul Parisului teritorii care apartinusera pana atunci marii nobilimi. In 1302 a fost convocata pentru prima oara Adunarea Starilor Generale, in care erau reprezentate clerul, nobilimea si orasenii. Functionarii coroanei au inlocuit treptat dregatorii feudali. Cavaler, calugar si rege deopotriva, LUDOVIC AL IX-LEA a dat dinastiei o mare stralucire.
Aproape tot ce a castigat monarhia in secolul al XIII-lea risca sa se piarda in timpul razboiului de 100 ani. Gravele infrangeri militare produc in Franta o catastrofa politica. Salvarea tarii a venit din randurile poporului. IOANA D’ARC, fiica unor tarani din Lorena, l-a incoronat pe m
