SOCIETATEA SI COMERTUL IN EVUL MEDIU





Intre secolele XI si XIV, Europa medievala a inregistrat mari progrese economice si sociale. Populatiile, suprafetele cultivate, orasele si comertul s-au extins, punandu-se bazele unor schimbari radicale.

In secolul al X-lea, dusmanii Europei crestine au fost in final pacificati, alungati sau opriti. Oranduirea feudala, cu relatiile stranse dintre nobili, cavaleri si serbi, au prins radacini in multe locuri, insa nu a fost niciodata universala si nici rezistenta in fata schimbarilor. De fapt, odata ce presiunile din afara au disparut, europenilor le-au trebuit doar doua secole pentru a crea o civilizatie dinamica cu orase prospere, catedrale si universitati, sisteme legale si intelectuale sofisticate, administratori instruiti, o retea comerciala internationala si o varietate bogata de mestesugari talentati.

Aceasta era o realizare importanta, dar nu si o transformare completa a societatii, cum au fost schimbarile generate de Revolutia Industriala din secolul XIX. Agricultura continua sa se afle la baza vietii medievale, iar majoritatea covarsitoare a populatiei -taranimea - traia la tara si muncea pamantul. Standardul de viata al taranilor a ramas scazut, iar o succesiune de recolte slabe insemna foamete in masa.

Alimentarea economiei
Totusi, s-au inregistrat anumite imbunatatiri de-a lungul secolelor, in ciuda cresterii numarului populatiei la scara europeana. Acest lucru a avut o importanra deosebita in facilitarea cresterii economice, printre altele, deoarece stimula cultivarea de noi pamanturi. Resursele nationale erau exploatate; padurile erau curatate, iar mlastinile drenate; uneori, taranii parcurgeau distante lungi pentru a coloniza noi teritorii. Un exemplu de acest gen a fost "migrarea spre est" a germanilor, care a inceput in aceasta perioada si a continuat mai multe secole.

Cresterea productiei alimentare s-a datorat maririi suprafetei pamantului arabil, dar si metodelor de lucru imbunatatite. Printre acestea