In preajma anului 1942,pe frontul de est, puternic framantat in ultima perioada de sangeroasele inclestari dintre cele doua mari puteri ale Europei:Germania si Uniunea Sovietica, se instaleaza pentru o scurta perioada o nesigura acalmie.
In iarna anului 1941,din cauza vremii potrivnice unei manevre de anvergura din partea oricarei din cele doua armate, statele majore ale lui Hitler,respectiv Stalin elaborau planuri pentru inceperea campaniei din 1942 executand in acelasi timp si lucrari de fortificare.Din cauza faptului ca Hitler nu era un foarte bun strateg si de cele mai multe ori isi elabora planurile dupa propriile-i convingeri si visuri,netinand seama de sfaturile expertilor sai in domeniu, a dus la risipirea armatei sale in diverse parti ale teatrului de batalii,devenind din acest motiv vulnerabila si destul de ineficienta.Armata sa devenise ineficienta atat din punct de vedere economic,cat si militar. Astfel, necesitatile de combustibil ale marinei,aviatiei si trupelor mecanizate se ridicau la 8.929.000 tone. Din cauza nevoii de combustibil,Hitler a elaborat in 5 aprilie 1942 directiva nr.41, cu scopul de a cuceri Persia si tarile arabe de catre o armata ce pornea din Caucaz si de ofensiva lui Rommel in Orientul Mijlociu.
Unii dintre generalii lui Hitler printre care si Halder erau de parere ca ar fi fost mult mai eficient daca fronturile s-ar restrange,creandu-se astfel mari rezerve,si in acest fel imperuna cu o serie de retrageri si contraatacuri ar fi reusit sa provoace mari pagube armatei sovietice. Hitler nu era insa de acord cu asemenea pareri,considerand ca forta armatei lui o depasea cu mult pe cea a lui Stalin,din aceasta cauza crezand pure fabulatii rapoartele ce le primea despre starea inamicului; de exemplu,atunci cand statul sau major i-a comunicat ca Uniunea Sovietica poate concentra 1.500.000 de oameni in zona Stalingradului si inca 500.000 de oameni in regiunea Caucazului,Hitler s-a enervat foarte tare si a interzis citirea acelu