Tara Romaneasca

Stat feudal romanesc, creat la inceputul sec. al XIV-lea intre Carpati, Dunare, Siret si Milcov, prin unirea sub o singura autoritate a formatiunilor statale din stanga si din dreapta Oltului, aparute in perioada feudalismului timpuriu. Capitala Tarii Romanesti a fost, succesiv, la Campulung, Arges, la Targoviste, la Bucuresti, prin alternanta, pana in sec. al XVIII-lea, cand s-a fixat definitiv la Bucuresti.
Primul domn al Tarii Romanesti a fost Basarab I, care prin victoria de la Posada (1330) asupra regelui Ungariei, suzeranul sau, a consacrat independenta tarii, consolidata in timpul lui Vladislav I (Vlaicu). Desavarsirea organizarii instutionale a Tarii Romanesti a fost realizata in timpul lui Mircea cel Batran, cand Tara Romaneasca a cunoscut o insemnata dezvoltare economica si politica. In timpul domniei lui Mircea cel Batran s-a desavarsit si unificarea tarii, care cuprindea Muntenia, Oltenia, Dobrogea, precum si ducatele Almasului si Fagarasului din Transilvania.
Primul atac asupra Tarii Romanesti a avut loc in timpul lui Vlaicu,1369. Timp de aproape 150 de ani, independenta Tarii Romanesti a fost mentinuta datorita victoriile obtinute de Mircea cel Batran, Dan al II-lea, Vlad Tepes si Radu de la Afumati. Au inceput apoi, luptele antiotomane incepute prin razboiul de eliberare condus de Mihai Viteazul, care a obtinut un sir de victorii asupra turcilor, dintre care cea mai insemnata a fost la Calugareni (1595). Mihai Viteazul a unit pentru o scurta vreme (1600) sub autoritatea sa, cele trei tari romane: Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova. Acestea au fost marcate pe plan economic (inceputul sec. al XVI-lea si sfarsitul sec. al XVII-lea) din cauza cresterii domeniului feudal in dauna obstilor taranesti libere.
Un alt conducator important a fost Matei Basarab. A doua jumatete a secolului al XVII-lea se caracterizeaza prin reluarea luptei pentru scurtarea dominatiei otomane: Constantin Serban si Mihnea al III-lea au initiat o a