Tarile române între diplomatie si confruntare
Politica de cruciada a voievozilor români


1. Conditii externe între sec. XIV-XV
Dupa întemeierea tarilor române, acestea au luptat pentru integritate teritoriala si pentru independenta. Tarile române vor intra în conflict cu Imperiul Otoman sau Poarta deoarece turcii cucerisera numeroase teritorii din Europa, ajungând pâna la Dunare, în vecinatatea tarilor române. Turcii otomani cucerisera la începutul sec XIV teritorii din Europa precum: Grecia, Bulgaria, Serbia, si doreau sa ajunga pâna în Europa Centrala si sa ocupe Viena.
Ungaria si Polonia, regate foarte puternice în Evul Mediu, vor lupta împotriva turcilor, dar vor avea si propriile lor interese în S-E Europei. La initiativa lor si a altor state crestine se vor organiza cruciade târzii împotriva turcilor. La aceste cruciade vor participa si voievozi români.
2. Mircea cel Batrân (1386-1418) a domnit în Tara Româneasca si provenea din dinastia basarabilor. Înca de la începutul domniei a încheiat un tratat de alianta cu Polonia îndreptat împotriva Ungariei. Renunta la acest tratat si se aliaza cu Ungaria condusa de regele Sigismund de Luxemburg, tratat care prevedea înfrângerea turcilor.
Turcii ataca T.R. si are loc o batalie la Rovine în S T.R. datata 1394-1395. Victoria apartine românilor. Boierii români, considerând ca a trecut pericolul, îl tradeaza pe Mircea si îl numesc ca domnitor pe Vlad Uzurpatorul. Încheie un nou tratat cu Sigismund de Luxemburg la Brasov, în 1395, tratat care prevedea participarea lui Mircea cel Batrân la cruciada organizata de Sigismund tn schimbul recuperarii tronului.
Cruciada organizata în anul 1396 s-a numit ,,Cruciada de la Nicopole’’ si s-a terminat cu un esec, crestinii fiind înfrânti de catre turci si siliti sa se retraga. În acelasi an, Mircea îsi recapata tronul, îndepartându-l pe Vlad Uzurpatorul. În ultimii ani ai domniei sale intervine în politica interna a I.O., sprijinindu-i pe fii sultan