Teoria lui Henri Pirenne

Problema sfârsitului Antichitatii si începutului Evului Mediu a preocupat de-a lungul timpului numerosi istorici. Unul dintre acestia este si Henri Pirenne, cunoscut prin monumentala sa Istorie a Belgiei si numeroase alte studii; istoric national al patriei sale1, acesta a manifestat un deosebit interes fata de influenta romana târzie si cea islamica asupra istoriei francilor dar si a Europei în general. Deportat în lagarul de concentrare de la Holzminden, unde organizeaza un curs de Istorie Economica a Europei, Henri Pirenne începe sa elaboreze planul unei lucrari despre istoria Europei de la navalirile barbare pâna în momentul respectiv, pe care o realizeaza în perioada de domiciliu fortat la Creuzburg, în Turingia (manuscrisul se opreste la mijlocul secolului XVI).
În aceasta Histoire de l’Europe des Invasions au XVI-e siècle este expusa tema pe care Pirenne o va relua în 1922 în Revue Belge de philologie et d’histoire: Evul Mediu nu începe de la 476 (caderea Romei), ci odata cu dinastia carolingiana, ca urmare a cuceriri de catre arabii musulmani a coastelor Mediteranei. Teza expusa sub titlul Mahomed et Charlemagne, este prezentata ulterior la diferite congrese internationale de istorie si în cadrul unor cursuri universitare, urmând sa fie sustinuta si printr-o serie de lucrari care tratau diferite aspecte economice si sociale ale istoriei francilor merovingieni si carolingieni.
Teoria lui Henri Pirenne are la baza caracterul mediteranean al Imperiului Roman. Întins de jur împrejurul Mediteranei, aceasta mare interna îi asigura deopotriva unitatea politica si pe cea economica2. Invazia Islamului transforma mare nostrum într-o bariera ce desparte doua civilizatii diferite si taie legaturile Europei Occidentale cu Orientul. Ca urmare centrul de gravitate al istoriei occidentale se muta de pe tarmurile marii în regiunile nordice; se naste astfel Imperiul carolingian. Fara Islam Imperiul franc nu ar fi existat fara îndoiala, iar Carol cel