Triburile dacice

Triburile dacice reprezentau ramura nordica a neamului tracilor, fiind numite si geto-dacice. Geto-dacii traiau în spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Dacii au avut legaturi cu grecii, veniti pe Marea Neagra, cu scitii si cu romanii. De la ei au adoptat:
roata olarului, modelele grecesti si modurile de prelucrare a ceramicii;
monede grecesti si macedonene, scrierea;
modalitatea de prelucrare a metalului;
sclavia, rar intalnita, ca o influenta de la greci.
Triburile geto-dacice erau alcatuite dintr-un rege numit si „Basileu”, aristocrati, numiti si „Tarabostes”, fiind recunoscuti dupa cusma pe care o purtau si „oameni liberi”, care umblau cu capul descoperit, numiti si „Comati”.
Burebista a fost primul din neamul nostru care s-a gândit la unire. Astfel, cu ajutorul preotului Deceneu, el a adunat toate triburile razboinice ale geto-dacilor sub un singur conducator, în anul 82 Î.Hr., infiintând maretul stat dac. Burebista a fost foarte convingator, reusind sa-i faca sa înteleaga în mod pasnic ca trebuie sa fie uniti pentru a-si apara pamânturile de celti si de pericolul roman care aparea la sud. Munca sa a fost ajutata de faptul ca toate triburile vorbeau aceeasi limba si credeau în acelasi zeu, Zamolxes, zeul soarelui.
Un loc important pentru daci era reprezentat de Muntii Orastiei deoarece erau bogati in zacaminte de fier din care se puteau face arme, tacâmuri, cupe si bijuterii, iar în centrul lor se afla muntele sacru al dacilor, Kogaionon, despre care arheologii sustin ca ar fi Dealul Gradistei. Acesti munti cuprindeau un puternic sistem de fortificatii alcatuit din Sarmisegetuza, Costesti, Blidaru, Piatra Rosie si Capâlna. Dacii foloseau o metoda de constructie numita „Murus dacicus”
Burebista a organizat razboaie contra celtilor care-i amenintau statul dinspre N-V între anii 60-59 Î.Hr., reusind sa-i înfrânga. Dupa aceasta victorie, pleaca si supune cetatile grecesti de pe malul Marii Negre dupa anul 55 Î.Hr. cu razboi sau