Triumful si declinul fascismului italian

Din 1922, cand a avut pentru prima data puterea asupra guvernului italian in Roma, pana in 1927, Benito Mussolini si-a consolidat progresiv dictatura, dand forma statului fascist italian.
Statul si partidul au devenit instrumente monolitice in mainile lui Mussolini, care era capo di guverno (seful guvernului), al statului si el Duce, conducatorul partidului.
Legge fascistissime ( legile cele mai fasciste), realizate de liderul fascist, juristul Alfredo Rocco, a transformat Parlamentul intr-un congres al partidului si practic a fuzionat puterea legislativa si cea executiva si a facut Marele Consiliu Fascist un instrument al Ducelui, pe care putea sa il convoace singur si sa ii determine agenda.
Cu acest succes Mussolini a inceput sa se gandeasca mai departe la viitor. Pana in 1930 a inceput greul proces de modernizare fortata a tarii, de catre un guvern puternic si eficient cu o noua conducere ce comunica intregului popor vitalitate si energie.
Pe 25 octombrie 1932, Musolini a tinut in Milano o cuvantare prin care punea Italia Fascista printre liderii lumii : “Astazi, cu o incredere absoluta, va spun ca secolul douazeci va fi secolul fascismului, secolul puterii italiene, secolul in care Italia va fi pentru a treia oara liderul omenirii.”
In 1934 Mussolini afirma ca fascismul a devenit din 1929 nu numai un fenomen italian ci unul mondial. Pentru a duce la bun sfarsit ceea ce a inceput, Mussolini cere transformarea Italiei intr-o natzione militarista e guerriera.
In indeplinirea acestui obiectiv el a reusit inca si mai putin decat reusise in modernizarea Italiei.
In primele sale faze, Musolini privea Fascismul ca o dezvoltare a civilizatiei Occidentale si privea cu neincredere asupra germaniei si mai ales asupra Socialismului National promovat de Hitler, in care vedea “o suta de procente rasism: impotriva oricui : ieri impotriva crestinatatii, astazi impotriva latinitatii iar maine, cine stie, impotriva intregii civilizati