Trubaduri si cavaleri


In secolul in XII-lea se formeaza un nou stil poetic in sudul Frantei. Poeziile lirice scurte, dar complexe dau glas semtimentelor personale, mai ales iubirii dintre barbat si femeie.

Poetii francezi din Evul Mediu, care scriau despre dragoste si cavalerism, se numeau trubaduri. De regula erau de provenienta nobila si scriau intr-o limba neo-latina – langue d’oc din Provence. Poezia lor diferea foarte mult de poeziile care erau la moda in nord. Datorita Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur, devenita in 1137 sotia regelui Ludovic al VII-lea, acest lirist si cultul dragostei cavaleresti se raspandeste rapid in toata tara si chiar si peste granite.

Un nou stil in dragoste
De fapt aceste poezii erau destiate distractiei claselor sociale bogate. Totodata sunt oglinda fidela a schimbarii comportamentului social. Casatoriiile erau determinate de interesele politice si economice ale familiilor instarite si erau foarte putine sanse ca viitorii sati sa fie indragostiti. Pe langa aceasta, cavalerii erau deseori plecati la razboi departe de caminele lor, sotiile ramaneau singure, se simteau parasite si se plictiseau.

In cercurile inalte s-a propagat rapid ideea cavalerismului care se baza pe curajul si vitejia militara – virtuti estompate de valorile crestine – precum si perceptia extrem de idealizata a naturii dragostei. Aceatsa nu avea nimic comun cu egalitatea sexelor; calvalerul avea obligatia de a-si servi aleasa inimii si de a-i satisface orice capriciu.

Aceasta noua poezie acorda o importanta nemaintalnita omagiului in dragoste, fiind influentata de litratura araba, care venera dragostea si care a patruns in Europa Occidentala in urma cruciadelor din Palestina si Peninsula Iberica, ocupata in parte de mauri. Cavalerul se indragosteste de regula nebuneste de o femeie, care este de regula logodita sau maritata cu altcineva. Indragostitul isi ia angajamentul ca o va slui pe aleasa inimii pana la moar