Unirea Tarii Romanesti cu Moldova Unirea Tarii Romanesti cu Moldova reprezinta unul din momentele cardinale ale istoriei patriei noastre, actul politic care sta la baza României moderne. Înfaptuita la 24 ianuarie 1859, Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric, care s-a maturizat în conditiile începutului orânduirii capitaliste si ale formarii natiunii române.
PRINCIPATELE ROMÂNE DUPA REVOLUTIE
Dupa înabusirea revolutiei din 1848, reactiunea interna si fortele interventioniste dinafara au luat masuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat. Prin întelegerea realizata între Turcia, puterea suzerana, si Rusia, puterea protectoare, s-a încheiat în aprilie 1849, la Balta Liman, o conventie care justifica prezenta trupelor celor doua state în Principate pentru ,,a reprima orice miscare de insurectionare”. Ocupatia militara a Principatelor Române se va prelungi pâna în 1851. Razboiul Crimeei, izbucnit în 1853, va aduce o noua ocupatie straina, la început a trupelor ruse, iar apoi a celor austriece care se vor retrage abia în 1857.
Potrivit conventiei de la Balta Liman, s-au numit în ambele principate alti domni pe timp de sapte ani: Grigore Alexandru Ghica în Moldova si Barbu Stirbei în Muntenia. În acesti ani s-au facut anumite îmbunatatiri în administratia Principatelor, mai ales în Moldova, unde domnitorul ducea o politica cu tendinte liberale. Noii domni n-au putut sa nu tina seama de realitatile impuse de evenimentele din 1848.
Desi înfrânta, revolutia din 1848 daduse impuls dezvoltarii societatii si adusese transformari importante. Anii imediat urmatori revolutiei se caracterizeaza prin rolul crescând al burgheziei, care cucereste pozitii noi în viata economica si politica.
Are loc o dezvoltare a productiei si a schimbului de marfuri; largirea transporturilor rutiere si a navigatiei, intensificarea legaturilor economice între diferite regiuni. Aceasta a avut ca u
