Urbe condica

Imperiul Roman a fost rezultatul afirmarii si al expansiunii unui oras unic in istoria popoarelor: Roma, devenita Urbis si Orbs, centrul al lumii antice. Multi considerau ca Imperiul Roman este creatia intregii Peninsule Italice. Realitatea este insa cu totul alta. De indata ce a aparut pe scena lumii antice, Roma a creat si a condus, prin intermediul senatului si al personalitatilor ei, aceasta formatiune statala, cucerind si organizand provinciile, in primul rand Italia, a carei contributie o va depasi pe cea a Romei abia catre sfarsitul republicii.
In secolul VIII, statele de pe cele 7 coline, reunite intr-o federatie, Septimontium, sub stapanire etrusca, formeaza o cetate cu numele de Roma, condusa de 7 regi legendari (Romulus, Numai Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Marcius, Tarquinius Priscus, Servius Tullius, Tarquinius Superbus). 21 aprilie 753 i.e.n, corespunzator anului 1 ab Urbe condica, este socotita data intemeierii cetatii de catre Romulus. In momentul despartirii triburilor trace de cele celtice, italicii veniti de la Dunarea Centrala au trecut Alpii si s-au stabilit in Latium, constituind, in secolul VI, impreuna cu localnicii, Liga Latina. Roma se va organiza sub autoritatea unui rege ajutat de Senat si de Adunarea Poporului, ce reuneau patricienii – membrilor ai marilor familii de aristocrati.
Perioada regilor consolideaza Roma, pana cand domnia lui Tarquinius Superbus nemultumeste populatia, care il alunga in 509 i.e.n, cand ia nastere republica. Incep lupte intre patricieni si plebei, ceea ce slabeste puterea republicii, angajata mai tarziu, in perioada 509-338 in conflicte cu Liga Latina, pe care o infrange, impunandu-i in 493 i.e.n un tratat de alianta, foedus Cassianum, prin care se stabileste pacea. Curand, insa, Roma isi impune hegemonia asupra Latiumului. Dominatia asupra acestei prime provincii a sporit resursele orasului-capitala.
Expansiunea italica din secolele II si I i.e.n a creat numeroase si dificile probleme so