Viata lui Muhammad

A trait intre anii 571 si 632.

Muhammed a fost orfan, tatal sau,Abdulah, murind înainte ca el sa se nasca, iar mama lui,Amine, când el înca era tânar.Din acest motiv el a fost crescut prima data de câtre bunicul sau,Abdul Mutalib, iar mai târziu de unchiul sau Abu Talib.
Amândoi l-au iubit foarte mult si au avut grija de el.
Muhammad era înca un baiat, cand a lucrat ca pastor. Mai târziu, când deja era barbat în toata firea, unchiul sau Abu Talib,l-a luat în calatoriile sale de afaceri. Mecca era cel mai dezvoltat oras din punct de vedere economic, deci cel mai potrivit loc pentru ei.
În Mecca traia o vaduva bogata pe care o chema Khadija. Ea detinea o mare parte din caravanele care veneau la Mecca, loc în care urma sa lucreze si Muhammad. Dupa ceva vreme, Muhammad, se însoara cu aceasta vaduva si se stabileste în Mecca, trâind o viata fericita impreuna cu cei 6 copii: Umul, Abdulah, Fatima, Eiyved, Kasim si Lsum.
Lânga Mecca, în pesterile din muntele Hira, Muhammad obisnuia sa stea si sa se gândeasca la lucruri ca: “ Ma întreb cum s-a întâmplat, am fost odata orfan, acum sunt un om bogat, am o nevasta frumoasa, copii pe care-I îi iubesc, dar tot nu sunt fericit. Aici în Mecca nimeni nu ajuta un copil orfan sau un om bolnav, toti alergând dupa bani…”. Acest gen de gânduri nu i-au dat pace multi ani.
Când avea 50 de ani, într-o zi obisnuita pe care si-o petrecuse in pestera din muntele Hira,lui Muhammad i-a aparut un înger care l-a intrebat cine a creat lumea si omul. Muhammad îsi dadu-se seama despre ce era vorba, el trebuia sa se duca în Mecca sa le spuna oamenilor ca Allah a fost creatorul lumii si ca oamenii ar trebuii sa creada in el si numai în el. O buna perioada de timp Muhammad nu a parasit pestera din muntele Hira meditând la fapta pe care a trait-o. În tot acest timp el credea ca oamenii care traiesc in Mecca sunt lacomi si nu au grija decât de ei datorita faptu