Viata si domnia marelui voievod
Vita de Brâncoveni, viitorul domn s-a nascut în satul cu acellasi nume
din judetul Olt. A ramas orfan de tata de mic. În 1674 i-a murit fratele, Barbu
la Constantinopol; Constantin Brâncoveanu devine singurul mostenitor al
uriasei averi a lui Matei Basarab si unul dintre cei mai bogati boieri din tara.
Turcii chiar îi ziceau ,,Printul de aur”.
Pâna sa urce pe tron, Brâncoveanu a fost pe rând: paharnic, logofat,
postelnic, mare spatar, mare logofat. Ca logofat al domnitorului Serban
Cantacuzino ( 1678-1688 ) s-a ocupat de tiparirea primei traduceri în limba
româna a Bibliei (1688).
La sfârsitul anului 1688, la 34 de ani a ocupat tronul Tarii Românesti.
Încercând sa-i îndeparteze pe greci, marii boieri din Tara Româneasca l-au
facut domn aproape cu forta.

Personalitate Europeana
În istoria Europei medievale, Constantin Brâncoveanu s-a remarcat ca
un mare om politic si fin diplomat. Domnind într-o zona fierbinte a Europei,
Brâncoveanu a trebuit sa lupte împotriva expansiunii otomane, care ameninta
stabilitatea continentului. Pentru aceasta, a recurs la aliante strategice cu
vecinii, urmarind pastrarea independentei Tarilor Române si apararea
credintei ortodoxe stramosesti prin constituirea unui front antiotoman împreuna
cu popoarele din Balcani. Politica sa externa a urmarit echilibrul fata de
presiunile celor trei mari imperii: austriac, otoman si rus. El a aderat la Liga
sfânta (constituita în 1684 din initiativa Papei Inocentiu al XI-lea), alcatuita din
Statul Papal, Imperiul Habsburgic, Polonia, Venetia si Rusia, care dorea
alungarea turcilor din Europa si realizarea unui nou echilibru politic între
puterile Europene.
Relatiile sale externe si negocierile abile i-au atras supranumele de
,,mesterul neântrecut al diplomatiei”. Lui i se datoreaza introducerea de noi
metode în diplomatia secolului al XVIII-lea, precum corespondenta secreta
si folosirea agentilor secreti în marile capitale ale continentului