ZEII SI MITURILE





Culturile arhaice ale Orientului Mijiociu si Mediteranei au dat nastere unui numar mare de zei, ritualuri si concepte religioase. In mod paradoxal insa, evreii — un popor fara insemnatate politica - au construit un sistem de idei religioase cu impact exceptional.
Religia este mai veche decat istoria. Oamenii din Neandertal ingropau mortii, practicand un fel de ceremonie religioasa, iar dupa disparitia lor, primii oameni "moderni" procedau la fel. Se crede ca splendidele picturi preistorice ce decoreaza pesterile din Altamira si Lascaux ar avea unele legaturi magice si religioase cu vanatoarea. Exista, de asemenea, o dovada puternica a unui cult al unei zeite-mama in secolele dinaintea aparitiei primelor civilizatii.
In primele civilizatii de acest gen, si anume Sumer, orasele au devenit probabil centre ceremoniale in jurul anului 5000 (i.e.n.), transformandu-se abia mai tarziu in comunitati prospere. Prima mare epopee religioasa, Ghilgames, a fost compusa in anul 2000 (i.e.n.), insa trebuie sa fie mult mai veche.
In esenta o poveste, Gilgames reprezinta una dintre preocuparile majore ale religiei, incercarea zadarnica a eroului de a invinge moartea. Unul dintre basmele legate de aceasta vorbeste despre o mare inundatie care nimiceste toate fiintele, cu exceptia unui grup de oameni refugiati pe o arca; asemanarea izbitoare cu povestea lui Noe din Biblie sugereaza influenta puternica a conceptelor sumeriene asupra religiei ebraice si asupra altor religii.

Puterea zeilor
Religia sumeriana era bazata pe nevoia muritorilor de a impaca puternicii zei si zeite prin aducerea de ofrande generoase. Atitudinea de spaima a credinciosilor era probabil legata de campiile si terenurile deschise, expuse la dezastre, cum ar fi inundatiile si invaziile din afara; casta preotilor, care a monopolizat mijloacele de educatie pentru mult timp, aproape ca incuraja supunerea timida catre divinitati, in numele carora isi indep