Istoria logicii polivalente

In anul 1943 s-a publicat o lucrare, purtând titlul " Logica Polivalenta". Acest lucru s-a datorat faptului ca, asa cum scria academicianul Gr. C. Moisil ("Revista Fundatiilor") " era singura lucrare de acest fel din literatura universala".
In acelasi an, profesorul Enrico Bompiani, membru al Academiei din Linceni, aflându-se la Bucuresti, si-a propus sa publice "Logica Polivalenta" in limba italiana, sub auspiciile institutiei din care facea parte, dar acest proiect nu a putut fi dus pana la capat datorita evenimentelor care au urmat imediat in Italia. In anul 1947 planul de traducere era reluat. Traducerea era deja efectuata, dar s-a oprit publicarea ei din doua motive: mai întâi, aparusera intre timp o serie de studii de care trebuia neaparat tinut seama in lucrare si in al doilea rând se conturase o perspectiva mai completa si mai comprehensiva despre logica polivalenta si despre logica matematica in general.
Planul unei refaceri a lucrarii, îmbogatirii ei cu noile rezultate obtinute in acest domeniu, urmate de concluzii mai cuprinzatoare in perspectiva unor meditatii mai îndelungate, a putut fi dus la îndeplinire abia acum.
Doua idei au fost directorate in aceasta lucrare: cartea sa prezinte, pe cat se poate, întreg materialul informativ, si prin aceasta sa fie in mod real un instrument de lucru. Putem sa spunem, asadar, ca logica nu este o stiinta oarecare printre celelalte stiinte, ci are un caracter proeminent, caracter pe care logicienii scolastici îl subliniau prin denumirea logicii ca "scientia scientiarum, ars artium, doctrina doctrinarum". Acest rol predominant al logicii fata de celelalte stiinte fusese acceptat si de gânditorii greci, si nu fara semnificatie in fruntea operelor lui Aristotel a fost pus, de primul editor, Andronicus din Rhodos, "Organon - ul", adica instrumentul logic.
Poate fi extins acest instrument logic, nu in sensul unor canoane sau reguli noi fata de cele clasice - aceasta posibilitate este neîndo