Conducerea resurselor umane
– provocare a managementului modern -

În ultimii ani a fost acordata o atentie deosebita modului în care organizatiile îsi coordoneaza resursele umane, deoarece s-a ajuns la concluzia ca managementul acestora detine un rol deosebit de important în realizarea cu succes a obiectivelor organizatiilor.
Folosirea oamenilor ( în sensul de resurse umane ) dateaza din cele mai vechi timpuri, fiind stiut ca, dintotdeauna, în cadrul comunitatilor s-au depus eforturi pentru fructificarea talentelor. În teoria traditionala a întreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului în care acestia executau, în mod disciplinat, anumite operatii prestabilite, puneau în miscare masini si dispozitive tehnologice sau îndeplineau unele activitati. Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune în practica, conform regulilor, deciziile conducatorilor.
Orientarea catre resursele umane devine astfel un nou mod de conducere, iar organizatiile se preocupa îndeosebi de aceasta dinamica resursa pe care o au la dispozitie, singura care ar putea asigura cresterea productivitatii muncii spre un prag a carui depasire ar fi solicitat eforturi tot mai mari din partea firmelor.
În aceasta evolutie, conducerea unei organizatii trebuie sa se preocupe de gestionarea activelor umane, de gestiunea relatiilor sociale si mai ales de gestiunea relatiilor umane. Aceasta din urma pune accentul deopotriva pe individ si comportamentul sau profesional, si pe de alta parte ia în consideratie relatiile existente între angajati.
Termenul de provocare poate consta în faptul ca domeniul în care materia prima este reprezentata de oameni este domeniul marilor schimbari, al marilor sarcini de realizat, care ofera atât cele mai mari satisfactii, cât si cele mai multe frustrari. Este vorba de schimbari tehnice, care au antrenat transformari profunde în organizarea muncii si conduita oamenilor ; schimbari economice si sociale referitoare la evolutia nevoilor si exigentelor cons