Obiectivul si specificul managementului resurselor umane (M.R.U.)




1. CONCEPTII DESPRE M.R.U.
În definirea si delimitarea obiectului si functiilor M.R.U. se disputa, mai mult sau mai putin argumentat, o larga paleta de idei, conceptii si puncte de vedere. Unele abordari sunt opuse altora, fiind chiar incompatibile. Din aceasta perspectiva, mai prezente în sensul teoriei manageriale sunt conceptiile urmatoare:
M.R.U. ar constitui doar un capitol sau un segment, mai mult sau mai putin specific, al managementului general. El nu ar dispune de metodologie si concepte specifice, fiind valabile cele ale managementului general. Argumentele invocate pentru sustinerea conceptiei ca M.R.U. (managementul resurselor umane) nu ar fi o stiinta constituita ca atare sunt urmatoarele:
resursele umane, din punctul de vedere al managementului general, nu sunt decât o componenta sau un element structural al resurselor generale (materiale, financiare, informationale);
conceptul de resursa umana este prin excelenta un concept managerial, fiintele umane fiind resurse productive numai integrate în ansamblul resurselor; altfel, ele devin obiect al reflectiei filozofice (locul, rolul, sensul si destinul uman),al reflectiei sociologice (structuri, relatii, fenomene si procese sociale), al reflectiei psihologice (nevoi, trebuinte, motivatii, etc.).
resursele umane nu pot fi explicate în sine, ca factor de productie, decât în asociere cu alte tipuri de resurse.
resursele umane se definesc numai ca forma de actiune umana ce pune în miscare sistemul de productie.
Aceasta conceptie provoaca o extrapolare a unor factori tehnici, economici, organizationali asupra unui câmp specific, exemplar-lumea umana. Ea este reductionista în masura în care omul este tratat ca un instrument alaturi de celelalte resurse. De asemenea aceasta conceptie tinde sa anuleze exemplaritatea, specificitatea si unicitatea factorului uman, netinând seama ca doar acesta este producatorul de valori, capabil de actiune ino