ROLUL FACTORULUI UMAN ÎN PRACTICA MANAGERIALA. TEORII DESPRE COMPORTAMENTUL UMAN



Managementul unitatilor sociale, ca teorie si pragmatica, a devenit mult mai complex în perioada actuala de profunde transformari sociale, marcata de tranzitia de la un sistem social – politic si economic de tip dictatorial, hipercentralizat, etatizat si politizat la cel inspirat de valorile democratiei si economiei de piata. Controlul acestor schimbari, integrarea activa a resurselor umane în mediul social caracteristic noii lumi de valori presupune a deplina si corecta cunoastere a diverselor câmpuri manageriale si în principal, a managementului resurselor umane.
Managementul resurselor umane (M.R.U.) trebuie sa surprinda specificului si dinamica socio-economica a respectivului teritoriu pentru a deveni util, practic, pentru a asigura managerilor o sursa veritabila de cunoastere, generatoare de idei a caror aplicare (optimizare, instrumentare, implementare) sa provoace si sa argumenteze eficienta procesului productiv. Mentionam ca managementul în general si cel al resurselor umane în particular nu se poate dezvolta în nici un caz prin simplu import conceptual: nu exista manuale care învatate pe de rost, memorate, sa duca automat la aplicare.
Mimetismul conceptual, cosmopolitismul ideatic si plagiatul managerial sunt excrescente perverse ale unei gândiri comode, lipsite de abilitate si supusa riscurilor majore în pragmatica si practica manageriala. Integrarea conceptuala si pragmatica manageriala are a tine seama de caracteristicile mediului social – economic si cultural din societatea româneasca în tranzitie.
Se poate aprecia ca obtinerea unui control asupra desfasurarii proceselor de productie depinde, în ultima instanta de gradul de cunoastere a factorului uman, dobândit de manageri. Cunoasterea diferentierilor obiective dintre persoane, a diversitatii opiniilor si comportamentului adoptat de catre oameni, functie de situatie si caracteristicile lor psiho-sociale, formeaza o ce